DIABET, NUTRIŢIE ŞI BOLI METABOLICE

„Nicolae Paulescu, un prototip al noului doctor”

Prof. dr. Alberto de Leiva a studiat viaţa şi opera lui Paulescu, prezentând concluziile sale lumii medicale internaţionale, dar şi cititorilor români, în revista Hipocrate, acum un an. O revenire pe subiect, în continuare.



Paulescu a avut parte de combinaţia potrivită, având în vedere şi perioada în care a făcut cercetările, în a doua şi a treia decadă a secolului XX. Nu cu mulţi ani înainte, Claude Bernard a impus schimbări mari în medicină - înainte de el, era o medicină foarte empirică, în care se făceau multe greşeli pentru că nu era folosită metoda experimentală. Claude Bernard, la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu câteva decenii înaintea lui Paulescu, a făcut din medicină o ştiinţă.

Paulescu a avut oportunitatea să trăiască în acei ani în care se făcea tranziţia de la empiric la ştiinţific. Cred că a dezvoltat foarte bine această idee. De la Lancereaux, care a fost mentorul său, a învăţat foarte bine cum să exploreze fizic un pacient, cum să obţină de la el informaţii. În plus, Paulescu a fost şi un foarte bun experimentalist şi tocmai de aceea a urmat atât de bine ce făcuse Bernard. A fost capabil să reproducă în laborator simptomele observate în practica clinică, făcând pancreatectomie la câini şi observând simptomele apărute. Paulescu avea combinaţia ideală între grija specifică ultimei perioade a medicinii empirice şi dezvoltarea medicinei ca o ştiinţă bazată pe experiment.

A fost un prototip al noului doctor, al doctorului academician care se bazează pe dovezi ştiinţifice în descoperirea unor noi medicamente şi tratamente. Acesta este profilul pe care i l-aş face. De asemenea, a avut oportunitatea de a studia toate aceste domenii - aşa cum ştiţi era doctor în ştiinţe, în chimie, în fiziologie şi medicină. A fost combinaţia perfectă, la timpul potrivit, pentru o persoană foarte inteligentă.

Cititi varianta integrala in Editia speciala august 2011.