Sindromul metabolic și rezistența la insulină, implicate în degradarea funcției pulmonare la adolescenți

Atât rezistența la insulină, cât și sindromul metabolic se asociază cu degradarea semnificativă a funcției pulmonare, conform unui studiu care a inclus peste 1400 de adolescenți cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani. Sindromul metabolic a fost asociat cu o reducere de 2% a funcției pulmonare, în timp ce, în asociere cu astmul, a condus la o scădere de 10% a funcției pulmonare. Rezultatele au rămas semnificative după ajustarea pentru alți factori, inclusiv indicele de masă corporală și circumferința taliei.

Relația dintre sindromul metabolic, rezistența la insulină și funcția pulmonară a fost investigată într-un studiu realizat pe un eșantion reprezentativ de adolescenți din SUA (1429 adolescenți cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani), înscriși în intervalul 2007-2010 în National Health and Nutrition Examination Survey. Adolescenții au fost clasificați ca având sindrom metabolic dacă s-au întrunit trei din cinci criterii: glicemia à jeun ≥110 mg/dl, circumferința taliei la percentila 75 sau mai mare, nivelul trigliceridelor à jeun ≥100 mg/dl, lipoproteine cu densitatea moleculară mare ≤50 mg/dl și tensiunea arterială sistolică la percentila 90 sau mai mare. La momentul includerii în studiu, doar 95 de adolescenți aveau astm.

Cercetătorii au descoperit că atât rezistența la insulină, cât și sindromul metabolic au fost asociate cu degradarea semnificativă a funcției pulmonare (reducere a VEMS cuprinsă între 2% și 10%), la adolescenții supraponderali sau obezi. Mai exact, sindromul metabolic a fost asociat cu o scădere de 2% a funcției pulmonare, comparativ cu adolescenții sănătoși. Tinerii care aveau astm prezentau o reducere de 6% a funcției pulmonare, iar combinația de sindrom metabolic și astm a fost asociată cu o scădere de 10%. Rezultatele au rămas semnificative după ajustarea pentru alți factori, inclusiv indicele de masă corporală și circumferința taliei.