Biomarkeri ce prezic răspunsul pacienților cu astm la corticosteroizi
Un panel neinvaziv de biomarkeri poate prezice cu un grad ridicat de precizie răspunsul clinic la corticosteroizii inhalatori, la pacienții cu astm bronșic. Acesta include fracțiunea valorii expirate a oxidului nitric (FENO), numărul de eozinofile din spută și nivelul bromtirozinei urinare. Într-un studiu recent, pacienții cu valori crescute ale FENO au prezentat rate de răspuns 10,5 ori mai mari la administrarea de corsteroizi inhalatori. Mai mult, pacienții care asociau valori ridicate ale FENO și ale bromtirozinei urinare au prezentat o probabilitate de 13,3 de ori mai mare să înregistreze un răspuns favorabil la tratament.
În încercarea de a identifica predictori ai răspunsului terapeutic la corticosteroizii inhalatori, 46 de pacienți cu astm persistent stabil au fost incluși într-un studiu clinic constând din două faze: o fază inițială, înainte de inițierea tratmentului, și un trial de 28 de zile în care pacienții au primit fluticazonă în doză de 500 pg, de două ori pe zi. În ambele faze ale studiului au fost măsurate fracțiunea valorilor expirate ale oxidului nitric (FENO), numărul de eozinofile din spută și nivelul bromtirozinei urinare.
Răspunsul terapeutic la administrarea de corticosteroizi pe cale inhalatorie a fost definit printr-o creștere cu minim 12% a volumului expirator forțat în prima secundă, o reducere cu minim 0,5 puncte a scorului Chestionarului de control al astmului, și/sau o doză cel puțin dublă a concentrației de AMP necesară pentru a determina o scădere cu 20% a volumului expirator forțat în prima secundă.
După administrarea de fluticazonă, 82% dintre pacienți au prezentat valori scăzute ale FENO, la 60% s-a înregistrat scăderea numărului de eozinofile în spută, iar la 58% au scăzut nivelurile bromtirozinei urinare. Pacienții cu valori inițiale ale FENO de minim 35 ppm au prezentat o probabilitate 10,5 ori mai mare de a răspunde la administrarea de corsteroizi inhalatori. Mai mult, pacienții care asociau valori ridicate ale FENO (≥35 ppm) și niveluri ridicate ale bromtirozinei urinare (≥0,45 ng/mg de creatinină) au prezentat o probabilitate de 13,3 de ori mai mare să înregistreze un răspuns favorabil la tratament (p <0,1). Nu s-a constatat nicio asociere între amploarea scăderii nivelului biomarkerilor și intensitatea răspunsului clinic.
Autorii studiului sugerează că asocierea acestor de biomarkeri ar putea fi folosită pentru a prezice probabilitatea ca un pacient-steroid naiv să răspundă la tratament, dar și pentru identificarea acelor pacienți la care este necesară o doză mai mare de corticosteroid, sau chiar alegerea unui alt medicament.
Sursa: The Journal of Alergy and Clinical Immunology
http://www.jacionline.org/article/S0091-6749%2814%2901521-8/fulltext
O nouă soluție pentru prevenirea rezistenței la tratament în cancerul pulmonar cu mutație EGFR
Un tip de eozinofile ar putea avea un rol protector în astmul bronșic
Depresia scade aderența la tratamentul pentru BPOC
Terapie genică țintită care ar putea îmbunătăți tratamentul emfizemului
Acetaminofenul poate fi tolerat de copiii cu astm persistent și formă ușoară a bolii
Studiu: riscul cardio-vascular este mai mare la astmaticii la care boala debutează după vârsta de 18 ani
CHMP recomandă aprobarea UE pentru Avastin de la Roche în asociere cu Tarceva pentru pacienții cu un anumit tip de cancer pulmonar avansat
Cluj Innovation Days 2016: Spre epoca digitală în medicină și administrație
Giotrif® / Gilotrif® (afatinib), deținut de Boehringer Ingelheim, a demonstrat superioritate față de Iressa® (gefitinib) în reducerea riscului de progres al afecțiunii și a eșuării tratamentului primar al pacienților cu cancer pulmonar cu alt tip de celule decât cele mici cu mutații EGFR pozitive
„PROBLEMATICA DIABETULUI ÎN ROMÂNIA”
Eficacitatea evolocumabului la pacienții cu diabet zaharat de tip 2
Efectul anticorpilor monoclonali anti PCSK9 asupra nivelului proteinei C-reactive de înaltă sensibilitate
PCSK9 determină modificarea profilului lipidic și dezvoltarea aterosclerozei prin mecanisme mediate de apoE și de LDLR
Siguranța și eficacitatea LY3015014, anticorp monoclonal al proprotein convertazei subtilizină/kexină tip 9
Supravieţuirea generală pentru pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici rezecat, îmbunătăţită de radioterapia post-operatorie
Dacomitinib ca tratament de prima linie la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici, cu forme clinice sau selectate molecular: studiu de fază II multicentric deschis
Inhibiţia MEK în cancerul pulmonar fără celule mici
Vargatef® (nintedanib) a fost aprobat în Uniunea Europeană pentru pacienţii care suferă de cancer pulmonar cu adenocarcinom avansat după administrarea chimioterapiei de primă-linie
Relația dintre expresia genică, recurența cancerului colorectal și susceptibilitatea la chimioterapie
Impactul screening-ului pentru cancerul colorectal asupra stadiului în care este diagnosticată afecțiunea
Analiza economică a panitumumabului comparativ cu cetuximab la pacienții cu cancer colorectal metastatic
Diferențe genetice între tumorile colorectale la pacienții tineri și vârstnici
Genă supresoare tumorală promovează anumite tipuri de cancer colorectal
Panitumumab, aprobat de Comisia Europeană în terapia de primă linie a cancerului colorectal metastatic
Testarea KRAS și utilizarea de panitumumab la pacienții europeni cu cancer colorectal
Test de sânge util pentru selectarea pacienților cu cancer de colon care necesită chimioterapie intensivă
Roche primește aprobarea FDA pentru testul de detectare a mutațiilor KRAS
Ramucirumab, aprobat pentru pacienții cu cancer colorectal avansat
