Tratamentul medicamentos crește rata de renunțare la fumat


Fumătorii care apelează la consiliere în vederea renunțării la fumat au mai multe șanse de reușită dacă iau, de asemenea, medicamente. Un studiu recent arată că, în comparație cu fumătorii care au primit consiliere și un preparat placebo, cei cărora li s-a administrat tartrat de vareniclină sau clorhidrat de bupropionă au obținut rezultate mai bune. Vareniclina a fost asociată și cu o suprimare generalizată a depresiei și scăderea satisfacției fumatului, comparativ cu alte tratamente.

Pe lângă consilierea în vederea renunțării la fumat administrarea de medicamente crește rata de succes. Un studiu recent arată că, în comparație cu fumătorii care au primit consiliere și un preparat placebo, cei cărora li s-a administrat tartrat de vareniclină sau clorhidrat de bupropionă au obținut rezultate mai bune.

Cercetătorii de la University of Texas MD Anderson Cancer Center din Houston au inclus în studiu 294 de voluntari care doreau să renunțe la fumat. Toți au primit 10 ședințe de consiliere intensivă, plus 12 săptămâni de tratament cu vareniclină, bupropionă, sau placebo, începând cu aproximativ două săptămâni înainte de momentul întreruperii fumatului.

Obiectivul studiului a fost "abstinența prelungită", în care recidiva era definită ca cel puțin șapte zile consecutive de fumat, sau de fumat cel puțin o țigară pe parcursul a două săptămâni consecutive, după încheierea unei perioade de grație post-renunțare la fumat de două săptămâni.

Rapoartele pacienților cu privire la abstinență au fost verificate prin nivelul de monoxid de carbon expirat (pentru pacienții care s-au prezentat personal pentru urmărire) sau prin nivelul de cotinină în mostre de salivă (trimise de pacienții care nu au putut reveni în persoană). Despre pacienții pierduți din urmărire s-a presupus că au recidivat.

La sfârșitul tratamentului, rata de "abstinență prelungită" a fost de 58,1% cu vareniclina, 46,1% cu bupropion și 26,4% cu placebo. La șase luni de la data renunțării, ratele de abstinență prelungită au fost 38,4%, 26,5%, respectiv 17,9%. Ratele de abstinență pentru vareniclină au fost semnificativ mai mari decât cele pentru placebo, la toate momentele evaluării. În cazul bupropionului, diferența față de placebo s-a menținut semnificativă până la trei luni de la întreruperea tratamentului, dar nu și la vizita de urmărire de 6 luni.

Vareniclina a fost asociată și cu o atenuare generalizată a depresiei și scăderea satisfacției fumatului, comparativ cu alte tratamente. Autorii studiului susțin că, prin faptul că vareniclina reduce simptomele depresive în rândul fumătorilor care încearcă să renunțe, determină o experiență mai agreabilă a renunțării la fumat, care ar putea să-i încurajeze pe cei care nu au reușit să încerce din nou.

Sursa: JAMA Psychiatry

http://archpsyc.jamanetwork.com/article.aspx?articleid=1672837