JURĂMÂNTUL LUI HIPOCRATE

Dr. Magda Pârvu: LES - în spiritul medicinei personalizate

„Este posibil ca studiile genetice să arate că avem mai multe boli, dar mai important este să găsim profilul pacientului căruia să-i administrăm un medicament, cu efect terapeutic maxim şi efecte adverse cât mai reduse”, afirmă doamna dr. Magda Pârvu



Diagnosticul şi managementul LES, mai ales în ultima vreme, s-a schimbat. Am trăit, alături de pacienţii cu LES, o mică istorie a medicinei. Deşi în reumatologie există şi a existat o explozie de medicamente noi, pentru LES lucrurile au mers mai greu, până în urmă cu 1-2 ani. Mult timp am tratat pacienţii cam cu aceleaşi medicamente, cu toate că tehnicile de laborator, care au permis un diagnostic mai precoce, au evoluat destul de mult în ultimele decade. Avem bucuria acum, cei care îngrijim pacienţi cu LES, de a se fi aprobat, pentru prima oară după 50 de ani, un nou medicament pentru tratamentul acestei boli, o terapie biologică – belimumab. Iar pe drum mai sunt şi alte terapii care este posibil să fie aprobate în perioada următoare.

Prima provocare este detectarea precoce a bolii. Există de multă vreme criterii de diagnosticare a lupusului, care sunt reevaluate în acest moment, urmând ca probabil în 2012 să fie definite noile criterii, impuse de experienţa foarte mare acumulată – pentru că în ultimii ani s-au derulat studii mari care şi-au propus tocmai actualizarea criteriilor de diagnostic în LES, pe fondul creşterii numărului şi disponibilităţii investigaţiilor moderne. Criteriile de acum sunt mai mult pentru clasificare, pentru studiile clinice, şi mai puţin pentru practica medicală. Dar într-o lume medicală care se bazează pe ştiinţă exactă, în toate bolile se pune preţ pe aceste criterii.

În LES este necesar un tratament rapid şi agresiv, în sensul bun, al unui control cât mai bun al bolii. Dar în egală măsură trebuie privite efectele adverse ale medicaţiei şi puse în balanţă cu beneficiul clinic real la pacientul respectiv. Pe de altă parte, o atitudine de expectativă, cum era recomandată într-o perioadă, s-a dovedit a nu fi o atitudine bună. Lupusul eritematos sistemic are potenţial de evoluţie distructivă la nivelul diverselor organe. În special ne temem de rinichi şi de sistemul nervos central. Şi de aceea trebuie să acţionăm în aşa fel încât să prevenim apariţia acestor complicaţii.

Varianta integrala in editia tiparita.