JURĂMÂNTUL LUI HIPOCRATE

Prof. Dr. Simona Rednic: „Genomica a schimbat şi încă va schimba felul în care percepem lupusul”

S-ar putea să aflăm în anii următori că lupusul nu este o boală, ci mai multe, iar într-o lume ideală profilul genetic al unui pacient ne va spune ce fel de manifestări va face şi ce anume nu va face niciodată, ce fel de autoanticorpi să căutăm şi mai ales cu ce medicament să-l tratăm sau să nu-l tratăm”, spune doamna profesor Simona Rednic



Criteriile în uz de peste 30 de ani aveau deja oarecare limite. Cele imunologice nu erau suficient de nuanţate, lăsau pe dinafară lucruri foarte importante, cum ar fi complementul sau unele subtipuri de autoanticorpi. Criteriile clinice supraevaluau manifestările cutanate şi le subevaluau pe cele neurologice. Criteriile actuale, care încă trebuie validate, ţin seama de înţelegerea recentă asupra acestei boli. Asta nu înseamnă că nu vor fi şi ele modificate, odată cu alte elemente noi care vor schimba percepţia noastră asupra lupusului.

Criteriile reflectă cunoştinţele noastre de la un moment dat.



Principalele neajunsuri sunt legate de noncomplianţă, imunodepresia de lungă durată şi alte efecte secundare legate de medicaţie.

Noncomplianţa este mare în bolile cronice, doar 50% dintre pacienţi sunt aderenţi la tratament în bolile cronice. În LES, rata noncomplianţei este şi mai mare, deoarece avem de-a face cu tineri, uneori adolescenţi, şi cu femei tinere, asupra cărora tratamentul poate avea uneori efecte semnificative (creştere în greutate, hirsutism, acnee, vergeturi, etc). Lipsa de complianţă este un important factor care determină recăderile. Pe de altă parte, acţionăm cu medicamente active. Ele influenţează sistemul imun într-un mod nespecific, determinând însă imunodepresie. Aceşti pacienţi sunt susceptibili la infecţii şi acesta este una dintre principalele cauze de deces, şi mai puţin boala activă.

Alte efecte secundare ale terapiei, toxicitate hematologică, hepatică, oculară, neurologică, pot fi cauze de abandon şi oncomplianţă.

Monitorizarea constantă, controalele regulate, chiar în remisie clinică, depistarea precoce a manifestarilor într-un domeniu, încrederea în reumatolog, educarea pacientului lupic sunt însă cheia succesului în tratamentul pacientului cu lupus, în mai mare măsură decât terapia utilizată.

Varianta integrala in editia tiparita.