JURĂMÂNTUL LUI HIPOCRATE

Prof. Dr. Ricard Cervera: Decalogul noii epoci în LES

Prof. Dr. Ricard Cervera a oferit elementele esenţiale despre lupus, la momentul istoric noiembrie 2011, în cadrul unei întâlniri cu presa.



1. Probabil că lupusul nu este o boală cunoscută foarte bine la nivelul populaţiei. Dar este una dintre cele mai interesante boli, asupra căreia s-a concentrat efortul de cercetare al multor echipe ştiinţifice, în ultima decadă, LES fiind considerată a fi prototipul bolilor autoimune sistemice. Beneficiile depăşesc graniţele acestei boli, întrucât ceea ce studiem în cazul lupusului se aplică şi la celelalte boli autoimmune.

2. Lupusul este mai frecvent întâlnit şi mai grav ca manifestări la pacienţii de culoare şi la cei latino-americani. La pacienţii albi, incidenţa este asemănătoare, fie că vorbim de Franţa, Spania sau România. Aceasta se explică prin influenţa factorilor genetici. Lupusul este o boală multifactorială, fiind implicate diverse gene, în timp ce hormonii sexuali feminini joacă un rol important, explicând de ce 9 din 10 pacienţi sunt femei. De asemenea, există şi factori de mediu, precum ultravioletele – persoanele care suferă de lupus nu trebuie să se expună direct la radiaţiile UV.

3. Educaţia şi factorii socio-economici sunt determinanţi ai comportamentului pacientului cu lupus. În ţările cu grad scăzut de educaţie a pacienţilor, perspectiva pe care o au pacienţii nu este cea mai fericită. Un studiu din SUA arată că background-ul socio-economic influenţează gravitatea bolii: cu cât un pacient este mai puţin educat, cu atât manifestările bolii sunt mai grave.

4. Sunt foarte multe semnale care pot să atragă atenţia medicului de familie atunci când întâlneşte un pacient cu lupus. Pot fi manifestări generale, în sfera pleuro-pulmonară sau în cea nefrologică. Dar există un profil care atrage atenţia mai mult decât altele: în general femeile sunt tinere, au afectări articulare, dar şi afectări generale şi cutanate, plus prezenţa unor anticorpi specifici la analizele de laborator.

5. Diagnosticul lupusului este dificil, din cauza manifestărilor multiple, multe dintre acestea fiind comune altor boli. Frecvent pacientul este diagnosticat ca suferind de o altă boală, înainte de a fi diagnosticat cu lupus. Febra poate duce cu gândul la o boală infecţioasă şi adesea pacienţii sunt internaţi perioade lungi în secţiile de boli infecţioase.

6. Acum diagnosticăm mai multe cazuri de lupus faţă de acum 30-40 de ani, probabil pentru că medicii sunt mult mai bine pregătiţi acum pentru a recunoaşte boala. În plus, şi testele imunologice sunt mai disponibile şi mai performante. Ştim că avem mai multe cazuri diagnosticate, dar nu ştim dacă incidenţa bolii a crescut în mod real în ultimii ani.

7. Sunt sigur că va fi introdus un nou set de criterii de diagnostic în lupus. Criteriile curente au specificitate mare, dar în acelaşi timp prezintă problema că, pe baza lor, nu pot fi identificaţi toţi pacienţii cu lupus. Noile criterii vor îmbunătăţi în special diagnosticarea bolii renale, mai ales la acei pacienţi care au nefropatie lupică izolată, fără alte semne de boală. Cu criteriile actuale, mulţi dintre aceşti pacienţi cu nefropatie nu pot fi diagnosticaţi ca suferind de lupus. Pe de altă parte, cu criterii actuale poţi spune că un pacient are lupus pe baza criteriilor clinice şi de laboratorm, dar fără markerii imunologici. Unii pacienţi cu fibromialgie, de exemplu, pot fi consideraţi ca suferind de lupus, în baza criteriilor actuale. Potrivit noilor criterii, este important să ai şi markerii imunologici pentru diagnosticul de lupus.

8. Lupusul este o boală cronică, iar un aspect important este aderenţa pacientului. Pacientul trebuie să se adreseze repede medicului şi, ulterior, să colaboreze cu acesta pentru a urma tratamentul aşa cum trebuie. În general, pacienţii sunt aderenţi dacă ajung să fie trataţi unde trebuie, în clinicile de reumatologie.

9. Tratamentele biologice în lupus reprezintă un domeniu imens de cercetare. Ceea ce numim în prezent terapii biologice se referă la tratamente care acţionează specific, ţintit, într-un loc, asupra componentelor patogenice ale bolii. Diversele tratamente actuale, precum corticoizii, medicamentele citotoxice sau cele antiinflamatoare, acţionează în tot organismul, de unde şi efectele adverse importante care constant acompaniază efectele benefice. Terapiile biologice sunt vârful de cercetare al momentului în LES, printre acestea numărându-se şi belimumab.

10. Nu există niciun medicament care să nu aibă deloc reacţii adverse. Dar noile terapii biologice din lupus au potenţialul de a prezenta mai puţine efecte adverse în comparaţie cu tratamentele nespecifice pe care le foloseam până acum. În studiile clinice cu belimumab, am constatat că pacienţii cărora li se administrează belimumab nu prezintă mai multe reacţii adverse faţă de grupul de control, care a primit numai terapia clasică.


Belimumab va permite probabil reducerea frecvenţei administrării şi a dozelor de cortizon, aspect important pentru că, pe termen lung, cortizonul aduce atingere gravă stării de sănătate. În urmă cu 50 de ani, se murea din cauza lupusului, pe când acum nu se mai moare din cauza bolii, ci din cauza complicaţiilor tratamentului, în special cu cortizon.

Varianta integrala in editia tiparita.