JURĂMÂNTUL LUI HIPOCRATE

Prof. Dr. Jules A. Hoffmann. Povestea din spatele unui Premiu Nobel

Echipa de cercetare, numită „Immune Response and Development in Insects”, număra aproximativ 20 de cercetători cu normă întreagă şi 25 de post-docs, respectiv studenți care îşi realizau licența. Fondurile UPR 9022 provin din surse foarte variate, pornind de la agenții franceze şi ajungând la NIH (National Institute of Health; SUA), European Networks of Excellence, European Molecular Biology Organization (EMBO) şi Organizația Mondială a Sănătății (OMS).



Fondată în prima jumătate a secolului trecut de Profesorul Pierre Joly, laboratorul a studiat inițial control endocrin şi neuroendocrin al unor insecte precum Locusta migratoria, descoperind în anii  ’50 şi ’60 rolul a diverse țesuturi endocrine (corpora allata, corpora cardiaca, glandele protoracice) şi neuroendocrine (pars intercerebralis).

Odată cu numirea lui Jules A. Hoffmann ca director în 1978, interesul s-a mutat către analiza chimică şi biochimică a hormonilor produşi de centrele de control endocrine şi neuroendocrine, şi anume neurohormonii peptidici. În această perioadă s-au descoperit căile metabolice şi biosintetice ale ecdysonei şi sinteza masivă a acestui hormon în celule foliculare ale femelelor capabilele de reproducere din specia Locusta.

O nouă secție a fost înființată în 1980 de Jean-Marc Reichhart şi Daniele Hoffmann, secție care s-a concentrat pe imunitatea la insecte. Întreg laboratorul a devenit interesat de acest subiect începând cu anii ’90, studiind imunitatea la Drosophile. Rezultatele acestui interes sunt cele care au dus la câştigarea Premiului Nobel 2011, punând bazele descoperirii ulterioare a receptorilor Toll-like la mamifere aproape de sfârşitul secolului.

Varianta integrala in editia tiparita.