SPECIAL PSA

Prof. Dr. Ioanel Sinescu: „Introducerea PSA a schimbat radical managementul patologiei prostatice”

„Antigenul specific prostatic rămâne cel mai valoros marker serologic în patologia urologică şi utilizarea lui ne este uşor la îndemână pentru toată populaţia masculină trecută de 50 de ani”, spune prof. dr. Ioanel Sinescu, preşedintele Asociaţiei Române de Urologie

S-au fixat nişte parametri, nişte valori ale acestui marker, PSA, în sânge, într-o primă etapă, cu valori normale situate între 0 şi 4 ng/ml. De apreciat că o valoare de peste 4 ng/ml, corelată evident şi cu volumul prostatic, putea să sugereze că în prostată are loc o leziune malignă, ceea ce însemna că decelarea nivelului PSA-ului mai mare de 4 ng justifica puncţia-biopsie transrectală. Aceasta, la rândul ei, s-a diversificat şi ea, de la simpla biopsie făcută cu acul TRU-cut, sau prin simpla biopsie a prostatei cu ajutorul ecografului. Nuanţarea ulterioară a presupus chiar şi efectuarea a 24 de puncţii prostatice, ceea ce pare a fi exagerat, cu menţiunea faptului că în zilele noastre, atunci când PSA-ul este mai mare de 4 mg/ml şi pe ecografie nu sunt leziuni ale prostatei care să sugereze zone hipoecogene, noduli sugestivi pentru cancer prostatic, totuşi biopsierea prostatei în aceste condiţii înseamnă prelevarea a 12 fragmente din lobii prostatici, din veziculele seminale.

În momentul de faţă, antigenul prostatic specific nu mai este considerat ca având semnificaţie patologică la 4 ng/ml, ci s-a constatat că de la 2,5 ng/ml pot apărea frecvent leziuni maligne de prostată, aşa încât mai nuanţat şi mai aprofundat, limita superioară a antigenului specific prostatic în sânge este considerată 2,5 ng/ml.

Este cu adevărat o revoluţie totală în ceea ce priveşte diagnosticul cancerului de prostată pentru că decelarea markerului biochimic atrage atenţia asupra faptului că în prostată se poate dezvolta un cancer, începând de la 2,5 ng în sus, în condiţiile în care, până la determinarea antigenului specific prostatic, sugestia că ar putea fi cancer prostatic se vedea numai în urma tuşeului rectal, cu modificările caracteristice şi eventual cu informaţiile furnizate ulterior de ecografia fie abdominală, fie transrectală.

Citiţi articolul integral în ediţia tipărită Hipocrate din luna octombrie.