Controlul BPOC: impactul și stabilitatea
Prof. Dr. Ruxandra Ulmeanu: “Se știe că BPOC este o boală foarte heterogenă. De aceea, tratamentul BPOC trebuie să fie individualizat pentru fiecare pacient în parte, ținând cont de caracteristicile clinice diferite de la o persoană la alta, precum și de severitatea bolii pentru fiecare caz luat individual”
Evaluarea riscului de exacerbare a bolii se poate realiza folosind un istoric al exacerbării și spirometria. Două sau mai multe exacerbări în ultimul an, un FEV1 mai mic de 50% din valoarea așteptată sau una sau mai multe spitalizări ca urmare a exacerbărilor BPOC plasează bolnavul respectiv în categoria de risc înalt.
Un grup de experți a definit fenotipurile clinice ale BPOC, pe baza unor parametri care au semnificație clinică, precum exacerbarea simptomelor, răspunsul la tratament, rata progresiei bolii sau decesul. Cu toate acestea, în practica de zi cu zi constatăm cum, la pacienții cu caracteristici clinice și grad al obstrucției similare, putem avea o expresie diferită a bolii și modificări ale statusului bolii pe termen scurt, care aduc cu sine nevoia unei modificări a conduitei terapeutice.
Astfel s-a născut conceptul de control al BPOC, care trebuie adăugat în evaluarea pacienților cu BPOC.
Controlul BPOC este un concept dinamic, care are în vedere atât situația clinică curentă a pacientului, cât și evoluția bolii pe termen scurt. Controlul BPOC are două componente: impactul și stabilitatea.
Impactul răspunde la întrebarea “Cum te simți astăzi” și se referă, în consecință, la situația clinică corespunzătoare unui moment specific în timp. Impactul poate fi clasificat ca redus sau înalt, iar determinarea sa trebuie să includă evaluarea dispneei, a medicației folosite în criză, evaluarea limitărilor activităților zilnice și evaluarea producției de spută și a culorii acesteia.
Stabilitatea răspunde la întrebarea “Cum te simți, comparativ cu ultima vizită?” și presupune realizarea a cel puțin două observații, în timp. În plus față de impact, stabilitatea ia în calcul și evaluarea exacerbărilor bolii.
Controlul bolii este definit printr-un impact scăzut, ajustat la nivelul de severitate a bolii, și prin stabilitate, definită prin absența agravării clinice semnificative și prin absența exacerbărilor în timpul perioadei de observare.
Ideal, controlul clinic adecvat trebuie să fie corelat cu o activitate biologică redusă a bolii, cu îmbunătățirea parametrilor clinici relavanți și cu posibilitatea de a fi modificat prin tratament.
Pacienții care sunt încadrați în categoria celor necontrolați trebuie să beneficieze de o evaluare aprofundată, pentru depistarea cauzelor (nerenunțarea la fumat, tehnici inhalatorii pe care nu le stăpânește, complianță scăzută la tratament, co-morbidități, infecții bronșice cronice, exacerbări). În cazul în care cauza nu poate fi identificată sau corecția este insuficientă, cea mai bună opțiune este completarea sau creșterea dozei medicației sau luarea în considerare a unor opțiuni non-farmacologice, precum reabilitarea respiratorie sau oxigeno-terapia.
Această abordare nouă, care implică adoptarea conceptului de control al bolii, asigură tranziția către modelul medicinei individualizate în managementul BPOC.
O nouă soluție pentru prevenirea rezistenței la tratament în cancerul pulmonar cu mutație EGFR
Un tip de eozinofile ar putea avea un rol protector în astmul bronșic
Depresia scade aderența la tratamentul pentru BPOC
Terapie genică țintită care ar putea îmbunătăți tratamentul emfizemului
Acetaminofenul poate fi tolerat de copiii cu astm persistent și formă ușoară a bolii
Studiu: riscul cardio-vascular este mai mare la astmaticii la care boala debutează după vârsta de 18 ani
CHMP recomandă aprobarea UE pentru Avastin de la Roche în asociere cu Tarceva pentru pacienții cu un anumit tip de cancer pulmonar avansat
Cluj Innovation Days 2016: Spre epoca digitală în medicină și administrație
Giotrif® / Gilotrif® (afatinib), deținut de Boehringer Ingelheim, a demonstrat superioritate față de Iressa® (gefitinib) în reducerea riscului de progres al afecțiunii și a eșuării tratamentului primar al pacienților cu cancer pulmonar cu alt tip de celule decât cele mici cu mutații EGFR pozitive
„PROBLEMATICA DIABETULUI ÎN ROMÂNIA”
Eficacitatea evolocumabului la pacienții cu diabet zaharat de tip 2
Efectul anticorpilor monoclonali anti PCSK9 asupra nivelului proteinei C-reactive de înaltă sensibilitate
PCSK9 determină modificarea profilului lipidic și dezvoltarea aterosclerozei prin mecanisme mediate de apoE și de LDLR
Siguranța și eficacitatea LY3015014, anticorp monoclonal al proprotein convertazei subtilizină/kexină tip 9
Supravieţuirea generală pentru pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici rezecat, îmbunătăţită de radioterapia post-operatorie
Dacomitinib ca tratament de prima linie la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici, cu forme clinice sau selectate molecular: studiu de fază II multicentric deschis
Inhibiţia MEK în cancerul pulmonar fără celule mici
Vargatef® (nintedanib) a fost aprobat în Uniunea Europeană pentru pacienţii care suferă de cancer pulmonar cu adenocarcinom avansat după administrarea chimioterapiei de primă-linie
Relația dintre expresia genică, recurența cancerului colorectal și susceptibilitatea la chimioterapie
Impactul screening-ului pentru cancerul colorectal asupra stadiului în care este diagnosticată afecțiunea
Analiza economică a panitumumabului comparativ cu cetuximab la pacienții cu cancer colorectal metastatic
Diferențe genetice între tumorile colorectale la pacienții tineri și vârstnici
Genă supresoare tumorală promovează anumite tipuri de cancer colorectal
Panitumumab, aprobat de Comisia Europeană în terapia de primă linie a cancerului colorectal metastatic
Testarea KRAS și utilizarea de panitumumab la pacienții europeni cu cancer colorectal
Test de sânge util pentru selectarea pacienților cu cancer de colon care necesită chimioterapie intensivă
Roche primește aprobarea FDA pentru testul de detectare a mutațiilor KRAS
Ramucirumab, aprobat pentru pacienții cu cancer colorectal avansat