Hepatita C: rezultate favorabile pentru combinațiile care conțin daclatasvir
Rezultatele studiului ALLY-1 indică obţinerea vindecării prin regimul investigaţional bazat pe Daclatasvir la 94% dintre pacienţii cu hepatita C post-transplant şi a unei proporţii de până la 94% a pacienţilor cu hepatită C şi ciroză avansată (clasa Child-Pugh A sau B)
- 97% dintre pacienţii post-transplant cu genotip VHC 1a au obţinut vindecarea1
- 91% dintre pacienţii post-transplant cu genotip VHC 3 au obţinut vindecarea1
- Nu a fost necesarămodificarea regimurilor de tratament existente, utilizate în cazurile de transplant2
Bristol-Myers Squibb anunţă atingerea cu succes a obiectivelor principale ale studiului ALLY-1, un studiu clinic de fază III care a evaluat regimul terapeutic cu durata de 12 săptămâni reprezentat de daclatasvir şi sofosbuvir administrate o dată pe zi în asociere cu ribavirină pentru tratarea pacienţilor cu infecţie cronică cu virusul hepatitei C (VHC) care prezentau fie ciroză avansată, fie infecţie VHC recurentă după efectuarea transplantului hepatic. Datele au fost prezentate în premieră la The International Liver Congress™, reuniunea anuală a Asociaţiei Europene pentru Studiul Ficatului care a avut loc în Viena, Austria, în perioada 22-26 aprilie.
“Rezultatele studiului ALLY-1 evidenţiază potenţialul acestui regim investigaţional bazat pe daclatasvir la o populaţie de pacienţi cu nevoi mari încă nesoluţionate, în pofida recentelor progrese în domeniul tratamentului hepatitei C,” a afirmat Fred Poordad, M.D., investigator principal în studiul ALLY-1 profesor în medicină şi şef al departamentului de hepatologie la University of Texas Health Science Center din San Antonio, vicepreşedinte însărcinat cu probleme academice şi clinice la Texas Liver Institute. “Pacienţilor care au suferit un transplant li se administrează o varietate de medicamente imunosupresoare pentru a preveni rejetul de organ, iar acest aspect complică tratamentul hepatitei C. În cadrul studiului ALLY-1, nu am identificat niciun fel de interacţiuni medicamentoase între terapiile pentru transplant şi cele adresate hepatitei C, şi nu a fost necesar să ajustăm doza medicamentelor pentru transplant administrate pacienţilor în timp ce primeau tratamentul pe bază de daclatasvir care a condus la obţinerea unor rate înalte ale SVR la 12 săptămâni după tratament.”
Obiectivele principale ale studiului au fost atinse,1 95% dintre pacienţii cu genotip 1 după transplant hepatic şi 82% dintre cei cu genotip 1 şi ciroză avansată obţinând SVR12.1 Din totalul pacienţilor incluşi în studiul ALLY-1, 94% dintre cei cu recurenţă VHC după transplant 1 şi 83% dintre toţi cei care prezentau ciroză avansată au obţinut vindecarea1 (răspuns virusologic susţinut la 12 săptămâni după tratament; SVR12).
Sistemul de evaluare Child-Pugh este frecvent folosit pentru a evalua severitatea şi prognosticul bolii hepatice cronice şi a cirozei, şi se bazează pe o clasificare de la A la C (C fiind stadiul cel mai avansat) pentru a estima progresia bolii.3 Pacienţii cu ciroză de clasă C sunt cu ciroză decompensată,4 suferind adesea de afecţiuni specifice stadiilor avansate, precum ascita (acumularea de lichid în abdomen), encefalopatie hepatică (stare de confuzie sau alterarea conştiinţei din cauza incapacităţii ficatului de a elimina toxinele din sânge), şi funcţie hepatică anormală,3 ceea ce poate complica tratamentul. Studiul ALLY-1 a inclus 16 pacienţi cu ciroză decompensată de clasă Child-Pugh C; nouă din aceştia (56%) au obţinut SVR12.2
Pe parcursul studiului, patru pacienţi cu ciroză avansată au fost supuşi operaţiei de transplant hepatic în timpul tratamentului; 3 din 4 au prelungit tratamentul post-transplant (vezi design-ul studiului mai jos), şi toţi 4 au obţinut SVR12.1
În cadrul studiului nu au fost înregistrate reacţii adverse severe asociate medicamentelor de studiu pe parcursul întregii faze de tratament.1 Cele mai frecvente reacţii adverse (≥10%) înregistrate în cohorta de pacienţi cu ciroză avansată şi, respectiv, în cea a pacienţilor post-transplant, au fost cefaleea (15%, 36%), fatigabilitatea (18%, 28%), anemia (20%, 19%), diareea (8%, 19%), greaţa (17%, 6%), şi artralgia (2%, 13%).2 Un pacient a întrerupt tratamentul după 31 de zile din cauza cefaleei, dar chiar şi în aceste condiţii a obţinut SVR12.1 Nouă pacienţi din cohorta cu ciroză au înregistrat recădere post-tratament, şi unul a prezentat niveluri ARN VHC detectabile la finalul tratamentului; nu au existat cazuri de rebound viral sub tratament.2 Trei pacienţi (genotipurile 1a, 1b, 3) din cohorta post-transplant au prezentat recădere.2 Toţi cei 12 pacienţi cu recădere sunt în prezent retrataţi cu daclatasvir şi sofosbuvir în asociere cu ribavirină timp de 24 de săptămâni .2
Infecţia cu VHC reprezintă cea mai importantă indicaţie pentru transplant hepatic la nivel mondial.5 În absenţa tratamentului, infecţia cu VHC a ficatului nou după operaţia de transplant este inevitabilă,5 şi se asociază cu progresia rapidă spre ciroză şi deces la o proporţie de până la 30% dintre pacienţi în interval de 5 ani .5,6 Studiul ALLY-1 este al treilea studiu care raportează rezultatele obţinute în faza clinică 3, din cadrul programului ALLY, care evaluează daclatasvir în asociere cu sofosbuvir la mai multe populaţii de pacienţi cu nevoi medicale stringente, încă nesoluţionate, un program ce constituie centrul activităţilor de cercetare Bristol-Myers Squibb în domeniul VHC. Studiile ALLY-2 şi ALLY-3 au fost anterior prezentate la Conferinţa privind Infecţiile Retrovirale şi Oportuniste din 2015 şi, respectiv, la reuniunea din 2014 a Asociaţiei Americane pentru Studiul Ficatului, şi subanalize din cadrul fiecărui studiu privind regimul de tratament cu daclatasvir şi sofosbuvir fără ribavirină au fost de asemenea prezentate sub formă de postere în cadrul EASL 2015.
În plus, EASL a publicat noul ghid din 2015 de tratament pentru Hepatita C, care include un regim terapeutic de daclatasvir + sofosbuvir ca primul tratament de 12 săptămâni pentru pacienţi cu genotip 3. Ghidul EASL 2015 menţionează acum regimurile daclatasvir + sofosbuvir ca opţiuni terapeutice pentru tratarea tuturor genotipurilor VHC şi pentru pacienţii co-infectaţi cu VHC/HIV.
“Rezultatele studiului ALLY-1 reprezintă o reconfirmare a studiilor ALLY-2 şi ALLY-3, demonstrând versatilitatea regimului terapeutic pe bază de daclatasvir în a obţine vindecarea infecţiei VHC la multiple populaţii de pacienţi care, conform experienţei clinice actuale, sunt dificil de tratat, precum pacienţii cu genotip 3 al VHC, pacienţii care au co-infecţie HIV-VHC şi pacienţii cu ciroză decompensată,” a afirmat Douglas Manion, M.D., şeful departamentului Specialty Development din cadrul Bristol-Myers Squibb. “Pacienţii post-transplant hepatic şi pacienţii cirotici sunt o categorie de pacienţi cu nevoi încă nesoluţionate şi continuă să reprezinte o provocare pentru regimurile de tratament disponibile în prezent.”
Design-ul studiului
Acest studiu de fază III, cu medicaţie cunoscută , a înrolat în 2 cohorte pacienţi cu infecţie cu VHC de orice genotip netrataţi şi respectiv, trataţi anterior: pacienţi cu ciroză avansată (n=60) şi pacienţi post-transplant hepatic cu recurenţă VHC (n=53).1 Toţi pacienţii au primit daclatasvir în doză de 60 mg plus sofosbuvir în doză de 400 mg o dată pe zi, în asociere cu ribavirină, dozată iniţial la 600 mg/zi (cu posibilitatea ajustării dozei în funcţie de nivelurile hemoglobinei şi clearance-ul creatininei) timp de 12 săptămâni .1 S-a permis participarea la studiu a pacienţilor care primeau diverşi agenţi imunosupresori.2 În cohorta cu ciroză, pacienţii care suferiseră operaţie de transplant în timpul tratamentului au putut primi tratament extins cu durata de 12 săptămâni imediat după operaţia de transplant, indiferent de durata tratamentului înainte de efectuarea transplantului.1 Obiectivul principal a fost rata SVR12 (definită ca nivel ARN VHC <LLOQ [lower limit of quantification, limita inferioară a cuantificării] (25 UI/ml) la săptămâna 12 post-tratament) la pacienţii cu genotip 1din fiecare cohortă .1
Referinţe:
(1) Poordad et al, EASL Abstract, Daclatasvir Sofosbuvir, and Ribavirin Combination for HCV Patients with Advanced Cirrhosis or Posttransplant Recurrence: Phase 3 ALLY-1 Study
(2 Poordad et al, EASL presentation, Daclatasvir Sofosbuvir, and Ribavirin Combination for HCV Patients with Advanced Cirrhosis or Posttransplant Recurrence: Phase 3 ALLY-1 Study
(3) Cheung, The Child-Pugh Score
(4) NPS MedicineWise, Child-Pugh Classification
(5) Kwo et al. An Interferon-free Antiviral Regimen for HCV after Liver Transplantation, N Engl J Med
(7) WHO. Hepatitis C, disponibil la http://www.who.int/csr/disease/hepatitis/Hepc.pdf, ultima accesare aprilie 2015
(8) Kim W. Global epidemiology and burden of hepatitis C, Microbes and Infection
(9) WHO. About HCV Infection, disponibil la: www.who.int/csr/disease/hepatitis/whocdscsrlyo2003/en/index3.html, ultima accesare aprilie 2015
O nouă soluție pentru prevenirea rezistenței la tratament în cancerul pulmonar cu mutație EGFR
Un tip de eozinofile ar putea avea un rol protector în astmul bronșic
Depresia scade aderența la tratamentul pentru BPOC
Terapie genică țintită care ar putea îmbunătăți tratamentul emfizemului
Acetaminofenul poate fi tolerat de copiii cu astm persistent și formă ușoară a bolii
Studiu: riscul cardio-vascular este mai mare la astmaticii la care boala debutează după vârsta de 18 ani
CHMP recomandă aprobarea UE pentru Avastin de la Roche în asociere cu Tarceva pentru pacienții cu un anumit tip de cancer pulmonar avansat
Cluj Innovation Days 2016: Spre epoca digitală în medicină și administrație
Giotrif® / Gilotrif® (afatinib), deținut de Boehringer Ingelheim, a demonstrat superioritate față de Iressa® (gefitinib) în reducerea riscului de progres al afecțiunii și a eșuării tratamentului primar al pacienților cu cancer pulmonar cu alt tip de celule decât cele mici cu mutații EGFR pozitive
„PROBLEMATICA DIABETULUI ÎN ROMÂNIA”
Eficacitatea evolocumabului la pacienții cu diabet zaharat de tip 2
Efectul anticorpilor monoclonali anti PCSK9 asupra nivelului proteinei C-reactive de înaltă sensibilitate
PCSK9 determină modificarea profilului lipidic și dezvoltarea aterosclerozei prin mecanisme mediate de apoE și de LDLR
Siguranța și eficacitatea LY3015014, anticorp monoclonal al proprotein convertazei subtilizină/kexină tip 9
Supravieţuirea generală pentru pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici rezecat, îmbunătăţită de radioterapia post-operatorie
Dacomitinib ca tratament de prima linie la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici, cu forme clinice sau selectate molecular: studiu de fază II multicentric deschis
Inhibiţia MEK în cancerul pulmonar fără celule mici
Vargatef® (nintedanib) a fost aprobat în Uniunea Europeană pentru pacienţii care suferă de cancer pulmonar cu adenocarcinom avansat după administrarea chimioterapiei de primă-linie
Relația dintre expresia genică, recurența cancerului colorectal și susceptibilitatea la chimioterapie
Impactul screening-ului pentru cancerul colorectal asupra stadiului în care este diagnosticată afecțiunea
Analiza economică a panitumumabului comparativ cu cetuximab la pacienții cu cancer colorectal metastatic
Diferențe genetice între tumorile colorectale la pacienții tineri și vârstnici
Genă supresoare tumorală promovează anumite tipuri de cancer colorectal
Panitumumab, aprobat de Comisia Europeană în terapia de primă linie a cancerului colorectal metastatic
Testarea KRAS și utilizarea de panitumumab la pacienții europeni cu cancer colorectal
Test de sânge util pentru selectarea pacienților cu cancer de colon care necesită chimioterapie intensivă
Roche primește aprobarea FDA pentru testul de detectare a mutațiilor KRAS
Ramucirumab, aprobat pentru pacienții cu cancer colorectal avansat