Supraviețuire scăzută a pacienților cu cancer de prostată cu risc intermediar, aflați în supraveghere activă, comparativ cu cei cu risc scăzut


Analiza datelor colectate de la 945 de pacienți cu cancer de prostată gestionați prin supraveghere activă arată diferențe importante în ceea ce privește supraviețuirea, în funcție de riscul (scăzut sau intermediar) pe care pacientul îl prezenta în momentul diagnosticului. Comparativ cu pacienții cu boală cu risc scăzut, cei cu risc intermediar (PSA>10 ng/ml sau scorul Gleason 7 sau stadiul T2b/2c) au prezentat o probabilitate de aproape patru ori mai mare de a muri în următorii 15 ani.

Supravegherea activă este o abordare recunoscută la nivel mondial pentru pacienții cu cancer de prostată cu risc redus și pacienți selectați cu risc intermediar. Aceștia sunt supuși repetat examinărilor fizice, examenelor digitale rectale, dozării PSA și biopsiilor tumorale. Pentru a evalua prognosticul pacienților aflați în regim de supraveghere activă, cercetătorii au analizat prospectiv date de la 945 de pacienți cu cancer de prostată (237 cu risc intermediar, 708 cu cu risc redus), aflați în evidența Sunnybrook Health Sciences Centre, Canada, între anii 1995 și 2013. Pacienții a căror boală s-a agravat în timpul supravegherii au suferit intervenții chirurgicale sau radioterapie. În grupul de risc intermediar, 86 de pacienți au primit tratament.

Rata de supraviețuire generală la 10 ani și 15 ani a fost de 68,4%, respectiv 50,3% la pacienții cu risc intermediar, comparativ cu 83,6%, respectiv 68,8% pentru pacienții cu risc scăzut. S-a constatat că, în rândul pacienților cu forme de boală cu risc intermediar, probabilitatea de a muri de cancer de prostată a fost de 3,75 ori mai mare comparativ cu pacienții cu boală cu risc scăzut (11,5% față de 3,7% la 15 ani).