Biomarkeri ce prezic răspunsul pacienților cu astm la corticosteroizi


Un panel neinvaziv de biomarkeri poate prezice cu un grad ridicat de precizie răspunsul clinic la corticosteroizii inhalatori, la pacienții cu astm bronșic. Acesta include fracțiunea valorii expirate a oxidului nitric (FENO), numărul de eozinofile din spută și nivelul bromtirozinei urinare. Într-un studiu recent, pacienții cu valori crescute ale FENO au prezentat rate de răspuns 10,5 ori mai mari la administrarea de corsteroizi inhalatori. Mai mult, pacienții care asociau valori ridicate ale FENO și ale bromtirozinei urinare au prezentat o probabilitate de 13,3 de ori mai mare să înregistreze un răspuns favorabil la tratament.

În încercarea de a identifica predictori ai răspunsului terapeutic la corticosteroizii inhalatori, 46 de pacienți cu astm persistent stabil au fost incluși într-un studiu clinic constând din două faze: o fază inițială, înainte de inițierea tratmentului, și un trial de 28 de zile în care pacienții au primit fluticazonă în doză de 500 pg, de două ori pe zi. În ambele faze ale studiului au fost măsurate fracțiunea valorilor expirate ale oxidului nitric (FENO), numărul de eozinofile din spută și nivelul bromtirozinei urinare.

Răspunsul terapeutic la administrarea de corticosteroizi pe cale inhalatorie a fost definit printr-o creștere cu minim 12% a volumului expirator forțat în prima secundă, o reducere cu minim 0,5 puncte a scorului Chestionarului de control al astmului, și/sau o doză cel puțin dublă a concentrației de AMP necesară pentru a determina o scădere cu 20% a volumului expirator forțat în prima secundă.

După administrarea de fluticazonă, 82% dintre pacienți au prezentat valori scăzute ale FENO, la 60% s-a înregistrat scăderea numărului de eozinofile în spută, iar la 58% au scăzut nivelurile bromtirozinei urinare. Pacienții cu valori inițiale ale FENO de minim 35 ppm au prezentat o probabilitate 10,5 ori mai mare de a răspunde la administrarea de corsteroizi inhalatori. Mai mult, pacienții care asociau valori ridicate ale FENO (≥35 ppm) și niveluri ridicate ale bromtirozinei urinare (≥0,45 ng/mg de creatinină) au prezentat o probabilitate de 13,3 de ori mai mare să înregistreze un răspuns favorabil la tratament (p <0,1). Nu s-a constatat nicio asociere între amploarea scăderii nivelului biomarkerilor și intensitatea răspunsului clinic.

Autorii studiului sugerează că asocierea acestor de biomarkeri ar putea fi folosită pentru a prezice probabilitatea ca un pacient-steroid naiv să răspundă la tratament, dar și pentru identificarea acelor pacienți la care este necesară o doză mai mare de corticosteroid, sau chiar alegerea unui alt medicament.


Sursa: The Journal of Alergy and Clinical Immunology
http://www.jacionline.org/article/S0091-6749%2814%2901521-8/fulltext