Arhiva | | Arhiva stiri




Crizotinib, foarte activ în tumorile pulmonare cu mutații ROS1


Într-o cohortă de expansiune a studiului de fază 1 al crizotinib, în care au fost incluși 50 de pacienți cu NSCLC avansat care prezentau rearanjamente ale ROS1, antineoplazicul a demonstrat o activitate antitumorală surprinzător de puternică. Rata globală de răspuns a fost de 72%, cu 3 (6%) răspunsuri complete și 33 (66%) răspunsuri parțiale. Durata medie a răspunsului a fost de 17,6 luni, iar supraviețuirea medie fără progresia bolii a fost de 19,2 luni, 25 de pacienți (50%) fiind încă urmăriți pentru apariția progresiei.

O altă categorie de pacienți cu tumori pulmonare vor beneficia de administrarea de crizotinib. Antineoplazicul a demonstrat o activitate antitumorală puternică în rândul pacienților cu cancer pulmonar cu celule non-mici (NSCLC) avansate prezentând rearanjamente ale protooncogenei ROS1. Crizotinib este deja comercializat pentru pacienți cu NSCLC care prezintă rearanjamente ale genei kinazei limfomului anaplazic (ALK).

Într-o cohortă de expansiune a studiului de fază 1 al crizotinib au fost incluși 50 de pacienți cu NSCLC avansat care prezentau rearanjamente ale ROS1, dintre care majoritatea (84%) fuseseră tratați anterior cu cel puțin un regim chimioterapic. Pacienții au primit crizotinib în doza orală standard de 250 mg de două ori pe zi.

S-a constatat că crizotinib prezintă o activitate importantă în acest grup de pacienți, înregistrându-se o rată globală de răspuns de 72%, cu 3 (6%) răspunsuri complete și 33 (66%) răspunsuri parțiale. Răspunsurile la crizotinib în acest grup de pacienți au fost durabile, cu 23 din 36 (64%) dintre răspunsuri în curs de desfășurare la data la care s-au analizat datele. Durata medie a răspunsului a fost de 17,6 luni, și supraviețuirea medie fără progresia bolii a fost de 19,2 luni, 25 de pacienți (50%) fiind încă urmăriți pentru apariția progresiei.

Profilul de siguranță al crizotinib este similar cu cel observat la pacienți cu NSCLC cu mutații ALK. Cele mai frecvente evenimente adverse observate au fost tulburările de vedere (82%), diaree (44%), greață (40%) și edeme periferice (40%). Cele mai multe evenimente adverse au fost de gradul 1 sau 2, întreruperea tratamentului din cauza toxicității fiind necesară doar la un pacient.

Autorii studiului subliniază importanța caracterizării moleculare a pacienților cu NSCLC, având în vedere faptul că sunt identificate din ce în ce mai multe ținte terapeutice.

Sursa: New England Journal of Medicine

http://www.nejm.org/