Mycoplasma amphoriforme cauzează infecții respiratorii cronice
Mycoplasma amphoriforme poate provoca recăderi și infecții respiratorii cronice la pacienții cu deficite primare ale imunității umorale. Aceasta a fost concluzia cercetătorilor britanici, după ce au analizat aspectele clinice, dar și secvențele genomice, ale persoanelor infectate. Încărcăturile bacteriene au variat, indicând cicluri de recurență/remisiune cu durata de cel puțin 4 ani, la pacienții cu deficiențe primare ale imunității umorale. Sunt necesare studii suplimentare pentru a elucida relația dintre acest microorganism și tulburările funcției respiratorii.
Izolată pentru prima dată de la un pacient cu agamaglobulinemie, în anul 1999, M. amphoriforme crește puțin pe mediile de cultură standard pentru fungi și diferă ca aspect de alte specii de Mycoplasma. Relația dintre colonizarea cu acest microorganism și patologia umană este puțin cunoscută. Totuși, un studiu recent demonstrează că Mycoplasma amphoriforme poate provoca recăderi și infecții respiratorii cronice la pacienții cu deficiențe primare ale imunității umorale.
Cercetătorii din Marea Britanie au folosit aspectele clinice și secvențierea întregului genomului la 17 pacienți la care s-a depistat prezența M. Amphoriforme, pentru a documenta existența mai multor tulpini circulante la nivel internațional. Probele au fost colectate pe perioade variind între doi și cinci ani, de la pacienți cu tuse productivă cronică și, în unele cazuri, cu producție de spută în cantitate mare. Jumătate dintre pacienții infectați cu M. amphoriforme prezentau și semne de boală obstructivă a căilor respiratorii.
După cum era de așteptat, microorganismele izolate de la aceeași persoană prezentau similitudini genomice mai mari între ele, compativ cu cele prelevate de la alți pacienți. De asemenea, microorganismele izolate de la pacienți din Marea Britanie erau prezentau similitudini mai strânse între ele decât cu cele de la un pacient francez. Pe baza analizei longitudinale a secvenței genomice s-a constatat că, în cursul infecțiilor, nu au existat achiziții de gene, sugerând absența mecanismelor de rezistență prin transfer genic. Încărcăturile bacteriene au variat, indicând cicluri de recurență/remisiune, care ar putea dura cel puțin 4 ani, la pacienții cu deficite primare ale imunității umorale.
Cercetătorii subliniază importanța secvențierii genetice pentru o înțelegere mai bună a biologiei și epidemiologiei Mycoplasmei amphoriforme. Totuși, sunt necesare studii suplimentare pentru a elucida relația dintre acest microorganism și tulburările funcției respiratorii.
Sursa: Clinic de Boli Infectioase
http://cid.oxfordjournals.org/content/early/2014/11/16/cid.ciu820
O nouă soluție pentru prevenirea rezistenței la tratament în cancerul pulmonar cu mutație EGFR
Un tip de eozinofile ar putea avea un rol protector în astmul bronșic
Depresia scade aderența la tratamentul pentru BPOC
Terapie genică țintită care ar putea îmbunătăți tratamentul emfizemului
Acetaminofenul poate fi tolerat de copiii cu astm persistent și formă ușoară a bolii
Studiu: riscul cardio-vascular este mai mare la astmaticii la care boala debutează după vârsta de 18 ani
CHMP recomandă aprobarea UE pentru Avastin de la Roche în asociere cu Tarceva pentru pacienții cu un anumit tip de cancer pulmonar avansat
Cluj Innovation Days 2016: Spre epoca digitală în medicină și administrație
Giotrif® / Gilotrif® (afatinib), deținut de Boehringer Ingelheim, a demonstrat superioritate față de Iressa® (gefitinib) în reducerea riscului de progres al afecțiunii și a eșuării tratamentului primar al pacienților cu cancer pulmonar cu alt tip de celule decât cele mici cu mutații EGFR pozitive
„PROBLEMATICA DIABETULUI ÎN ROMÂNIA”
Eficacitatea evolocumabului la pacienții cu diabet zaharat de tip 2
Efectul anticorpilor monoclonali anti PCSK9 asupra nivelului proteinei C-reactive de înaltă sensibilitate
PCSK9 determină modificarea profilului lipidic și dezvoltarea aterosclerozei prin mecanisme mediate de apoE și de LDLR
Siguranța și eficacitatea LY3015014, anticorp monoclonal al proprotein convertazei subtilizină/kexină tip 9
Supravieţuirea generală pentru pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici rezecat, îmbunătăţită de radioterapia post-operatorie
Dacomitinib ca tratament de prima linie la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici, cu forme clinice sau selectate molecular: studiu de fază II multicentric deschis
Inhibiţia MEK în cancerul pulmonar fără celule mici
Vargatef® (nintedanib) a fost aprobat în Uniunea Europeană pentru pacienţii care suferă de cancer pulmonar cu adenocarcinom avansat după administrarea chimioterapiei de primă-linie
Relația dintre expresia genică, recurența cancerului colorectal și susceptibilitatea la chimioterapie
Impactul screening-ului pentru cancerul colorectal asupra stadiului în care este diagnosticată afecțiunea
Analiza economică a panitumumabului comparativ cu cetuximab la pacienții cu cancer colorectal metastatic
Diferențe genetice între tumorile colorectale la pacienții tineri și vârstnici
Genă supresoare tumorală promovează anumite tipuri de cancer colorectal
Panitumumab, aprobat de Comisia Europeană în terapia de primă linie a cancerului colorectal metastatic
Testarea KRAS și utilizarea de panitumumab la pacienții europeni cu cancer colorectal
Test de sânge util pentru selectarea pacienților cu cancer de colon care necesită chimioterapie intensivă
Roche primește aprobarea FDA pentru testul de detectare a mutațiilor KRAS
Ramucirumab, aprobat pentru pacienții cu cancer colorectal avansat