Pacienții cu mutații L858R tratați cu erlotinib ar putea avea un risc mai mare de metastaze cerebrale în comparație cu cei cu mutație de exon 19

Poster # 183 – Riscul de metastaze cerebrale în NSCLC cu EGFR-mutant tratat cu erlotinib: Există un rol al iradierii craniene profilactice?, S. Patel et al.

Detalii:

1. Scopul studiului: de a evalua rata metastazelor cerebrale la pacienții care primesc erlotinib și identificarea factorilor predictivi pentru MC în această populație, de a determina dacă aceștia pot beneficia de supravegherea CNS strictă sau de iradiere craniană profilactică (PCI)
2. Detaliile studiului: Analiză retrospectivă, N=112 de pacienți cu NSCLC EGFR-mutant metastatic care s-au prezentat inițial fără boală intracraniană și care au fost tratați cu erlotinib între 2004 și 2013
3. Rezumatul datelor:
   1. 73 (65%) și 34 (30%) au fost purtători ai delețiilor de exon 19 și respectiv ai mutațiilor de exon 21 (L858R); cinci pacienți aveau alte mutații
   2. 38 de pacienți au dezvoltat MC, pentru o incidență brută de 33,9%
   3. Supraviețuirea medie a fost de 25,2 luni
   4. În rândul pacienților cu MC, durata medie până la MC a fost de 28,9 luni
   5. Incidența cumulativă a MC la 2 și 3 ani a fost de 14,7% și respectiv 30,3%
   6. Incidența cumulativă a MC la 2 ani a fost de 23,2% în grupul cu exon 21 vs. 10,4% în grupul cu exon 19
   7. Factor asociat semnificativ cu MC: mutația L858R (exon 21) (raport de risc [HR] 1,93 vs. deleție de exon 19, p=0,035)