Depresia amână diagnosticul și scade eficiența tratamentului la pacienții cu cancer de prostată

Studiul observațional populațional, desfășurat la UCLA folosind date din Surveillance, Epidemiology and End Results (SEER), a inclus 41.275 de pacienți diagnosticați cu cancer de prostată localizat în intervalul 2004-2007 și urmăriți până în anul 2009. Dintre aceștia, cercetătorii au identificat 1894 de persoane depistate cu o tulburare depresivă în cei doi ani ce au precedat stabilirea diagnosticului de cancer. Studiul a constatat că bărbații cu cancer de prostată mai vârstnici, cu venituri mai mici, care prezintă comorbidități, albi sau hispanici, necăsătoriți și care locuiesc în zonele non-metropolitane sunt mai susceptibili de a suferi de depresie.

Ca și consecințe ale depresiei asupra managementului cancerului de prostată, a fost mai puțin probabil ca bărbații cu depresie să caute terapie definitivă, cum ar fi intervenția chirurgicală sau radioterapia, spre deosebire de cazurile de cancer de prostată care nu sufereau de depresie. În plus, pacienții cu cancer de prostată localizat care suferă și de depresie au un risc mai mare să fie diagnosticați cu o formă de boală mai agresivă, să primească tratamente mai puțin eficiente și să aibă o supraviețuire mai scurtă, față de pacienții cu cancer de prostată care nu suferă de depresie.

Autorii studiului susțin că, având în vedere prevalența marcată atât a cancerului de prostată, cât și a depresiei, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a înțelege mai bine și îmbunătăți supraviețuirea scăzută a pacienților cu cancer de prostată care asociază aceste două patologii.

Sursa: University of California
Web: http://www.uclahealth.org/main.cfm?id=561&action=detail&ref=2515