Arhiva | | Arhiva stiri




Claritromicina crește riscul de deces de cauză cardiacă


Într-un studiu populațional care a inclus peste 3 milioane de persoane din Danemarca, s-a înregistrat o creștere a riscului de deces de cauză cardiacă în timpul tratamentului cu claritromicină, în special în rândul femeilor. Pentru fiecare milion de cicluri de tratament cu claritromicină, s-au înregistrat 37 de decese suplimentare de cauză cardiacă, comparativ cu pacienții care au primit penicilină V pentru infecții similare.

v

Cercetătorii din Danemarca au desfășurat un studiu populațional de cohortă pentru a investiga prevalența morții subite de cauză cardiacă pe parcursul terapiei cu claritromicină și roxitromicină versus penicilină V. S-a descoperit că, în intervalul 1997-2011, peste 3 milioane de adulți, cu vârste cuprinse între 40-74 de ani, cu risc scăzut de deces cardiac, au primit peste cinci milioane de cure de tratament cu durata de șapte zile cu antibioticele studiate: 4.355.309 cu penicilină V, 588.988 cu roxitromicină și 160.297 cu claritromicină.

Pe parcursul perioadei de tratament antibiotic, s-au înregistrat 285 de decese din cauze cardiace: 5,3 la 1000 de ani-persoană în timpul utilizării claritromicinei, dar numai 2,5 la 1000 ani-persoană în timpul utilizării de roxitromicină sau penicilină V. Comparativ cu administrarea de penicilină V, utilizarea claritromicinei a implicat un risc de 1,76 ori mai mare de deces cardiac. Riscul a fost 2,83 ori mai mare la femei și de doar 1,09 ori mai mare în cazul bărbaților. Nu s-a detectat nicio creștere a riscului de deces cardiac cauzată de utilizarea concomitentă a medicamentelor care inhibă citocromul P 450, probabil din cauza numărului mic de cazuri de administrare concomitentă, care este contraindicată în ghidurile de tratament.

Autorii menționează că, fiind vorba de un studiu observațional, nu pot fi excluse diferențele riscului de bază de deces cardiac între utilizatorii de claritromicină și cei care au primit alte tipuri de antibiotice. Prin urmare, rezultatele trebuie să fie confirmate în studii independente în alte populații, înainte de a putea ghida recomandările clinice.


Sursa: BMJ
Web: http://www.bmj.com/content/349/bmj.g4930