Studiu de fază 3 randomizat, dublu orb asupra tratamentului adjuvant cu erlotinib versus placebo după rezecţia completă a tumorii, cu sau fără chimioterapie adjuvantă, la pacienţii cu forme de cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) EGFR pozitiv (IHC/FISH) stadiul IB-IIIA: rezultatele RADIANT
Eficacitatea demonstrată a tratamentului cu erlotinib în formele avansate de NSCLC a garantat evaluarea acestuia în contextul terapiei adjuvante. Datele studiului BR.21 au sugerat că pacienţii cu tumori EGFR pozitive (IHC/FISH) ar avea o probabilitate mai mare de a beneficia de terapia cu erlotinib. Astfel, pacienţii cu tumori NSCLC IB-IIIA complet rezecate au fost randomizaţi 2:1 pentru a primi erlotinib 150 mg o dată pe zi sau placebo, timp de 2 ani. Pacienţii au fost stratificaţi în funcţie de stadiu, histologie, chimioterapie anterioară adjuvantă, statut de fumători, statut EGFR FISH şi ţară. Obiectivul principal s-a referit la supravieţuirea în absenţa bolii (DFS) în setul complet de analiză (SCA). Obiectivele secundare au inclus supravieţuirea generală (OS) în SCA şi DFS şi OS în subsetul cu mutaţie EGFR (EGFR M+) (del19/L858R). A fost folosită procedura de testare ierarhică.
Între noiembrie 2007 şi iulie 2010 au fost randomizaţi 973 de pacienţi. Caracteristicile de la evaluarea iniţială au fost echilibrate între braţele de tratament (vârsta > 65 ani 41%; femei 41%; stadiul IB 51%, II 33%, IIIA 16% [AJCC 6th ed]; adenocarcinom 59%; chimioterapie adjuvantă anterioară 53%; nu au fumat niciodată 20%; asiatici 17%; EGFR FISH+ 72% şi EGFR M+ 16,5%). Numărul planificat de evenimente (410) pentru analiza DFS finală a fost atins în aprilie 2013; 277 (28%) de pacienţi au decedat. Perioada medie de urmărire a fost de 47 luni. Nu au fost observate în SCA diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte DFS; testarea ierarhică a indicat toate obiectivele secundare ca fiind nesemnificative. În SCA, durata medie de tratament a fost de 12 luni pentru erlotinib şi de 22 de luni pentru placebo.
Erupţiile şi diareea au fost constatate la 58% şi 52% dintre pacienţi pentru erlotinib în comparaţie cu 17% şi 16% pentru placebo. Erupţiile şi diareea de grad ≥3 au survenit la 12,6% şi 6,2% pacienţi pentru erlotinib în comparaţie cu 0,3% şi respectiv 0,3% pentru placebo. Nu au existat evenimente adverse corelate cu medicamentul care să conducă la deces.
În concluzie, studiul a arătat că terapia adjuvantă cu erlotinib nu a prelungit DFS în populaţia generală, fiind însă garantată o investigare suplimentară a pacienţilor cu EGFR M+. Totodată studiul a arătat că profilul de siguranţă al erlotinib a fost concordant cu cel din formele avansate de boală.
Sursa:
J Clin Oncol 32:5s, 2014 (suppl; abstr 7501)
O nouă soluție pentru prevenirea rezistenței la tratament în cancerul pulmonar cu mutație EGFR
Un tip de eozinofile ar putea avea un rol protector în astmul bronșic
Depresia scade aderența la tratamentul pentru BPOC
Terapie genică țintită care ar putea îmbunătăți tratamentul emfizemului
Acetaminofenul poate fi tolerat de copiii cu astm persistent și formă ușoară a bolii
Studiu: riscul cardio-vascular este mai mare la astmaticii la care boala debutează după vârsta de 18 ani
CHMP recomandă aprobarea UE pentru Avastin de la Roche în asociere cu Tarceva pentru pacienții cu un anumit tip de cancer pulmonar avansat
Cluj Innovation Days 2016: Spre epoca digitală în medicină și administrație
Giotrif® / Gilotrif® (afatinib), deținut de Boehringer Ingelheim, a demonstrat superioritate față de Iressa® (gefitinib) în reducerea riscului de progres al afecțiunii și a eșuării tratamentului primar al pacienților cu cancer pulmonar cu alt tip de celule decât cele mici cu mutații EGFR pozitive
„PROBLEMATICA DIABETULUI ÎN ROMÂNIA”
Eficacitatea evolocumabului la pacienții cu diabet zaharat de tip 2
Efectul anticorpilor monoclonali anti PCSK9 asupra nivelului proteinei C-reactive de înaltă sensibilitate
PCSK9 determină modificarea profilului lipidic și dezvoltarea aterosclerozei prin mecanisme mediate de apoE și de LDLR
Siguranța și eficacitatea LY3015014, anticorp monoclonal al proprotein convertazei subtilizină/kexină tip 9
Supravieţuirea generală pentru pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici rezecat, îmbunătăţită de radioterapia post-operatorie
Dacomitinib ca tratament de prima linie la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici, cu forme clinice sau selectate molecular: studiu de fază II multicentric deschis
Inhibiţia MEK în cancerul pulmonar fără celule mici
Vargatef® (nintedanib) a fost aprobat în Uniunea Europeană pentru pacienţii care suferă de cancer pulmonar cu adenocarcinom avansat după administrarea chimioterapiei de primă-linie
Relația dintre expresia genică, recurența cancerului colorectal și susceptibilitatea la chimioterapie
Impactul screening-ului pentru cancerul colorectal asupra stadiului în care este diagnosticată afecțiunea
Analiza economică a panitumumabului comparativ cu cetuximab la pacienții cu cancer colorectal metastatic
Diferențe genetice între tumorile colorectale la pacienții tineri și vârstnici
Genă supresoare tumorală promovează anumite tipuri de cancer colorectal
Panitumumab, aprobat de Comisia Europeană în terapia de primă linie a cancerului colorectal metastatic
Testarea KRAS și utilizarea de panitumumab la pacienții europeni cu cancer colorectal
Test de sânge util pentru selectarea pacienților cu cancer de colon care necesită chimioterapie intensivă
Roche primește aprobarea FDA pentru testul de detectare a mutațiilor KRAS
Ramucirumab, aprobat pentru pacienții cu cancer colorectal avansat