Relație complexă între antibioterapia la vârste fragede și astmul bronșic
Deficitele imunității antivirale și bagajul genetic pot explica parțial legătura dintre utilizarea de antibiotice în copilăria timpurie și apariția astmului. Un studiu care a evaluat o cohortă de copii de la naștere până la vârsta de 11 ani arată că cei care au primit antibiotice timpuriu au avut niveluri semnificativ mai mici de citokine, reflectând un răspuns antiviral deficitar. De asemenea, variațiile cromozomului 17q21 s-au asociat cu un risc crescut de a primi prescripție medicală de antibiotic în copilărie. Totuși, administrarea de antibiotice în sine nu pare să aibă un efect asupra apariției alergiei.
Potrivit unui studiu britanic, deficitele în imunitatea antivirală și bagajul genetic pot fi implicate în legătura dintre utilizarea de antibiotice în copilăria timpurie și apariția ulterioară a astmului. Cercetatorii au analizat date provenind din Manchester Asthma and Allergy Study, în care s-a urmărit o cohortă de copii de la naștere, până la vârsta de 11 ani. Au fost extrase date din dosarele medicale cu privire la prescripțiile de antibiotice, wheezing și exacerbările astmului și, de asemenea, au fost colectate date din istoricul medical al părinților. Echipa a analizat probe de sânge prelevate la vârsta de 11 ani pentru rhinovirus și virusul sincițial respirator și bacterii (Haemophilus influenzae și Streptococcus pneumoniae). În plus, a fost evaluată asocierea dintre polimorfismele 17q21 și antibioticele prescrise, iar copiii au fost testați pentru alergiile comune, prin teste cutanate efectuate la vârstele de 3, 5, 8 și 11 ani.
Aproape toți cei 916 copii (98%) primiseră cel puțin o cură de antibiotice și celor mai mulți (71%) li se administraseră antibiotice în primul an de viață. În următorii 2 ani după ce li s-au administrat antibiotice, copiii au înregistrat un risc semnificativ mai mare de a prezenta wheezing (risc relativ 1,71, p <0,0001) și exacerbări ale astmului (risc relativ 2,26, p =0,041).
În plus, copiii care au prezentat wheezing au avut un risc semnificativ mai mare de exacerbare a astmului (HR 2,09, P <0,0001) și spitalizare (HR 2,64, P = 0.0009), pe parcursul celor 2 ani ce au urmat administrării de antibiotic.
Copiii care au primit antibiotice timpuriu au avut răspunsuri antibacteriene similare, dar niveluri semnificativ mai mici de citokine, reflectând un răspuns antiviral deficitar. Analiza genetică a demonstrat că unele variații de la nivelul cromozomului 17q21 implică un risc crescut de a primi prescripție medicală de antibiotic în copilărie. Totuși, administrarea de antibiotice în sine nu pare să joace vreun rol în declanșarea alergiei.
Autorii notează că administrarea de antibiotice în viața timpurie, mai degrabă decât să joace un rol de cauzalitate în astm, ar putea indica deficiențe a imunității antivirale de cauză genetică și, în consecință, sensibilitate crescută la infecții virale. Aceasta, la rândul său, ar putea afecta riscul de declanșare ulterioară a astmului.
Sursa: Lancet Respiratory Medicine
http://www.thelancet.com/journals/lanres/article/PIIS2213-2600%2814%2970096-7/fulltext
O nouă soluție pentru prevenirea rezistenței la tratament în cancerul pulmonar cu mutație EGFR
Un tip de eozinofile ar putea avea un rol protector în astmul bronșic
Depresia scade aderența la tratamentul pentru BPOC
Terapie genică țintită care ar putea îmbunătăți tratamentul emfizemului
Acetaminofenul poate fi tolerat de copiii cu astm persistent și formă ușoară a bolii
Studiu: riscul cardio-vascular este mai mare la astmaticii la care boala debutează după vârsta de 18 ani
CHMP recomandă aprobarea UE pentru Avastin de la Roche în asociere cu Tarceva pentru pacienții cu un anumit tip de cancer pulmonar avansat
Cluj Innovation Days 2016: Spre epoca digitală în medicină și administrație
Giotrif® / Gilotrif® (afatinib), deținut de Boehringer Ingelheim, a demonstrat superioritate față de Iressa® (gefitinib) în reducerea riscului de progres al afecțiunii și a eșuării tratamentului primar al pacienților cu cancer pulmonar cu alt tip de celule decât cele mici cu mutații EGFR pozitive
„PROBLEMATICA DIABETULUI ÎN ROMÂNIA”
Eficacitatea evolocumabului la pacienții cu diabet zaharat de tip 2
Efectul anticorpilor monoclonali anti PCSK9 asupra nivelului proteinei C-reactive de înaltă sensibilitate
PCSK9 determină modificarea profilului lipidic și dezvoltarea aterosclerozei prin mecanisme mediate de apoE și de LDLR
Siguranța și eficacitatea LY3015014, anticorp monoclonal al proprotein convertazei subtilizină/kexină tip 9
Supravieţuirea generală pentru pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici rezecat, îmbunătăţită de radioterapia post-operatorie
Dacomitinib ca tratament de prima linie la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici, cu forme clinice sau selectate molecular: studiu de fază II multicentric deschis
Inhibiţia MEK în cancerul pulmonar fără celule mici
Vargatef® (nintedanib) a fost aprobat în Uniunea Europeană pentru pacienţii care suferă de cancer pulmonar cu adenocarcinom avansat după administrarea chimioterapiei de primă-linie
Relația dintre expresia genică, recurența cancerului colorectal și susceptibilitatea la chimioterapie
Impactul screening-ului pentru cancerul colorectal asupra stadiului în care este diagnosticată afecțiunea
Analiza economică a panitumumabului comparativ cu cetuximab la pacienții cu cancer colorectal metastatic
Diferențe genetice între tumorile colorectale la pacienții tineri și vârstnici
Genă supresoare tumorală promovează anumite tipuri de cancer colorectal
Panitumumab, aprobat de Comisia Europeană în terapia de primă linie a cancerului colorectal metastatic
Testarea KRAS și utilizarea de panitumumab la pacienții europeni cu cancer colorectal
Test de sânge util pentru selectarea pacienților cu cancer de colon care necesită chimioterapie intensivă
Roche primește aprobarea FDA pentru testul de detectare a mutațiilor KRAS
Ramucirumab, aprobat pentru pacienții cu cancer colorectal avansat