Nou inhibitor tirozin kinazic cu rezultate promițătoare în cancerul pulmonar cu celule non-mici


O nouă terapie țintită, ceritinib, ar putea reprezenta o opțiune pentru pacienții cu cancer pulmonar cu celule non-mici și mutații ale ALK. Ceritinib a dat rezultate chiar și la pacienții care înregistraseră progresie tumorală pe parcursul tratamentului cu crizotinib.

Rata de răspuns global a fost de 58% la pacienții care primiseră ceritinib în doză de cel puțin 400 mg/zi. În cazul pacienților tratati anterior cu crizotinib, rata de răspuns a fost de56%, față de 62% la cei care nu primiseră crizotinib. Valoarea medie a supraviețuirii fără progresie a bolii a fost de 7 luni, supraviețuirea medie fiind mai mare în rândul pacienților care nu primiseră anterior crizotinib (10,4 vs 6,9 luni).


Un studiu recent, în care au fost incluși 130 de pacienți, a evaluat siguranța, proprietățile farmacocinetice și activitatea antitumorală a unui nou inhibitor tirozin kinazic al ALK, ceritinib. Pacienții fuseseră diagnosticați cu cancer pulmonar cu celule non-mici în stadii avansate și prezentau modificări genetice ale ALK. Dintre cei 114 pacienți care au primit ceritinib în doză de cel puțin 400 mg pe zi, unul (1%) a înregistrat un răspuns complet confirmat, 65 (57%) au avut răspuns parțial, 25 (22%) au prezentat boală stabilă, 12 (11%) au înregistrat progresie tumorală și 11 (10%) s-au retras timpuriu din studiu, astfel încât răspunsul nu a putut fi determinat. Rata globală de răspuns în acest grup a fost de 58%. Dintre cei 78 de pacienți care au primit 750 mg de ceritinib pe zi, 46 au avut un răspuns parțial confirmat, rata globală de răspuns fiind de 59%. Dintre cei 34 de pacienți - crizotinib naivi, 21 au avut răspuns parțial, rata globală de răspuns fiind de 62%. Valoarea medie a supraviețuirii fără progresie a bolii a fost de 7 luni, supraviețuirea medie fiind mai mare în rândul pacienților care nu primiseră anterior crizotinib (10,4 versus 6,9 luni).

Cele mai frecvente evenimente adverse înregistrate au fost greața (82% dintre pacienți), diareea (75%), vărsaturile (65%), fatigabilitatea (47%) și creșterea valorilor alanin aminotransferazei (35%). Cele mai frecvente evenimente adverse de gradul 3 sau 4 asociate cu administrea medicamentului au fost creșterea alanil-aminotransferazei (21% dintre pacienți), a aspartat aminotransferazei (11%), diareea (7%) și creșterea nivelurilor lipazei (7%). Toate au fost reversibile la oprirea tratamentului.


Sursa: New England Journal of Medicine
http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa1311107