Dimensiunea plămânilor donatorului influențează supraviețuirea după transplantul pulmonar


Specialiștii de la Universitatea din Iowa au folosit datele din registrul de transplant toracic de organe STAR pentru a investiga relația dintre capacitatea pulmonară totală a organului transplantat și supravietuirea post-transplant. În cazul pacienților cu transplant bilateral, s-a constatat că fiecare creștere de 0,1 a raportului dintre capacitatea pulmonară totală a organului donat și capacitatea pulmoanară totală a primitorului s-a asociat cu o scădere de 6% a riscului de deces la un an.

O problemă încă insuficient elucidată în domeniul transplantului pulmonar este modul în care dimensiunea plămânilor proveniți de la donatoar, raportată la dimensiunea plămânilor primitorului, afectează succesul transplantului. Specialiștii de la Universitatea din Iowa au folosit datele din registrul de tansplant toracic de organe STAR pentru a investiga relația dintre capacitatea pulmonară totală a organului transplantat (plămân unic sau ambii plămâni) și supravietuirea post-transplant.
Între anii 2005 și 2010, au fost incluse în registru 4.520 de transplanturi pulmonare bilaterale și 2.477 de transplanturi de plămân unic. S-a constatat că, în cazul transplanturilor bilaterale, primirea unui plămân supradimensionat (capacitatea pulmonară totală a organului donat mai mare decât capacitatea pulmonară totală a primitorului) a fost asociată cu o reducere de 30% a riscului de deces la un an, în comparație cu primirea unui plămân cu dimensiune similară (p =0,009). În modelele multivariate, fiecare creștere de 0,1 a raportului dintre capacitatea pulmonară totală a organului donat și capacitatea pulomanară totală a primitorului a fost asociată cu o reducere de 6% a riscului de deces la un an (p =0,018). În cazurile în care s-a transplantat un singur plămân, dimensiunea acestuia nu a fost asocită cu supraviețuirea.


Sursa: The Annals of Thoracic Surgery
http://www.annalsthoracicsurgery.org/article/S0003-4975(13)00884-9/abstract