Poluarea atmosferică, chiar și la niveluri scăzute, crește riscul de cancer pulmonar
Chiar și atunci când nivelurile de pulberi în suspensie în atmosferă sunt sub valorile limită acceptate în prezent în Europa, ele determină creșterea semnificativă a riscului de cancer pulmonar, după cum arată rezultatele unei meta-analize recente. Au fost colectate date din 17 studii de cohortă din 9 țări europene, provenind de la mai mult de 300.000 de persoane și 2095 de cazuri de cancer pulmonar. S-a constatat că, pentru fiecare creștere de 5 µg/m3 a nivelului de poluare cu pulberi cu diametrul peste 2.5 µm, riscul de cancer pulmonar a crescut cu 18%, iar pentru fiecare creștere de 10 µg/m3 a pulberilor cu diametrul peste 10 µm, riscul a crescut cu 22%.
Expunerea prelungită la poluanți atmosferici este semnificativ asociată cu creșterea riscului de cancer pulmonar, după cum arată rezultatele unei noi meta-analize. Cercetătorii, care au sintetizat date din 17 studii de cohortă din 9 țări europene, au constatat că riscul există chiar și atunci când nivelurile de pulberi în suspensie în atmosferă sunt sub valorile limită acceptate în prezent în Europa. Sursele de poluare a aerului cu particule în suspensie includ traficul, industria și încălzirea locuințelor.
Studiul, unul dintre cele mai ample de acest fel, a inclus date de la mai mult de 300.000 de persoane și 2095 de cazuri de cancer pulmonar, având o medie de urmărire de 12,8 ani. Cercetătorii au evaluat impactul expunerii pe termen lung la oxizi de azot și pulberi în suspensie cu diametrul mai mic de 2,5 µm (PM2.5) și mai mic de 10 µm (PM10), asupra riscului de cancer pulmonar. Nivelul de poluare a aerului a fost estimat la adresele de domiciliu ale persoanelor incluse și, de asemenea, au fost controlați și factori ca fumatul, dieta și ocupația.
S-a constatat o asociere clară între poluarea aerului și cancerul pulmonar, riscul fiind, totuși, mult mai mic decât cel asociat cu fumatul. Pentru fiecare creștere de 5 µg/m3 a nivelului de poluare cu PM2.5, riscul de cancer pulmonar a crescut cu 18%, iar pentru fiecare creștere de 10 µg/m3 a PM10, riscul a crescut cu 22%. Rata de risc a fost chiar mai crescută pentru adenocarcinoamele pulmonare, în cazul cărora o creștere de 5 µg/m3 a PM2.5 a determinat un raport de risc de 1.51, respectiv un raport de risc de 1.55, pentru creșterea cu 10 µg/m3 a PM10. În comparație, riscul relativ de a dezvolta cancer pulmonar al unui fumător este de 23,3 pentru bărbați și de 12,7 pentru femei, comparativ cu nefumătorii.
Pe de altă parte, nu s-a descoperit nicio asociere între concentrația oxizilor de azot și cancerul pulmonar.
Sursa: Medscape
http://www.medscape.com/viewarticle/807579
O nouă soluție pentru prevenirea rezistenței la tratament în cancerul pulmonar cu mutație EGFR
Un tip de eozinofile ar putea avea un rol protector în astmul bronșic
Depresia scade aderența la tratamentul pentru BPOC
Terapie genică țintită care ar putea îmbunătăți tratamentul emfizemului
Acetaminofenul poate fi tolerat de copiii cu astm persistent și formă ușoară a bolii
Studiu: riscul cardio-vascular este mai mare la astmaticii la care boala debutează după vârsta de 18 ani
CHMP recomandă aprobarea UE pentru Avastin de la Roche în asociere cu Tarceva pentru pacienții cu un anumit tip de cancer pulmonar avansat
Cluj Innovation Days 2016: Spre epoca digitală în medicină și administrație
Giotrif® / Gilotrif® (afatinib), deținut de Boehringer Ingelheim, a demonstrat superioritate față de Iressa® (gefitinib) în reducerea riscului de progres al afecțiunii și a eșuării tratamentului primar al pacienților cu cancer pulmonar cu alt tip de celule decât cele mici cu mutații EGFR pozitive
„PROBLEMATICA DIABETULUI ÎN ROMÂNIA”
Eficacitatea evolocumabului la pacienții cu diabet zaharat de tip 2
Efectul anticorpilor monoclonali anti PCSK9 asupra nivelului proteinei C-reactive de înaltă sensibilitate
PCSK9 determină modificarea profilului lipidic și dezvoltarea aterosclerozei prin mecanisme mediate de apoE și de LDLR
Siguranța și eficacitatea LY3015014, anticorp monoclonal al proprotein convertazei subtilizină/kexină tip 9
Supravieţuirea generală pentru pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici rezecat, îmbunătăţită de radioterapia post-operatorie
Dacomitinib ca tratament de prima linie la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici, cu forme clinice sau selectate molecular: studiu de fază II multicentric deschis
Inhibiţia MEK în cancerul pulmonar fără celule mici
Vargatef® (nintedanib) a fost aprobat în Uniunea Europeană pentru pacienţii care suferă de cancer pulmonar cu adenocarcinom avansat după administrarea chimioterapiei de primă-linie
Relația dintre expresia genică, recurența cancerului colorectal și susceptibilitatea la chimioterapie
Impactul screening-ului pentru cancerul colorectal asupra stadiului în care este diagnosticată afecțiunea
Analiza economică a panitumumabului comparativ cu cetuximab la pacienții cu cancer colorectal metastatic
Diferențe genetice între tumorile colorectale la pacienții tineri și vârstnici
Genă supresoare tumorală promovează anumite tipuri de cancer colorectal
Panitumumab, aprobat de Comisia Europeană în terapia de primă linie a cancerului colorectal metastatic
Testarea KRAS și utilizarea de panitumumab la pacienții europeni cu cancer colorectal
Test de sânge util pentru selectarea pacienților cu cancer de colon care necesită chimioterapie intensivă
Roche primește aprobarea FDA pentru testul de detectare a mutațiilor KRAS
Ramucirumab, aprobat pentru pacienții cu cancer colorectal avansat