Arhiva | | Arhiva stiri




Afatinib îmbunătățește controlul neoplasmului pulmonar fără celule mici


Inhibitorul receptorului factorului epidermal de creștere afatinib ar putea fi considerat o opțiune de prima linie pentru pacienții cu cancer pulmonar fără celule mici metastatic care au o mutație EGFR, spun specialiștii implicați în studiul LUX-Lung 3. În acest studiu, supraviețuirea fără progresia bolii a fost superioară cu afatinib decât cea obținută cu chimioterapia standard. În plus, s-au înregistrat îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește rata de răspuns tumoral și simptomele determinate de cancer.

Afatinib este un inhibitor ireversibil al familiei receptorilor de tip ErbB și a fost descris ca fiind primul dintr-o nouă generație de inhibitori tirozin kinazici. S-a demonstrat că acesta își păstrează activitatea și în cazul pacienților cu mutații ale receptorului factorului epidermal de creștere (epidermal growth-factor receptor - EGFR) care au căpătat rezistență la acțiunea inhibitorilor tirozin kinazici reversibili utilizați în prezent.

Studiul de faza 3 randomizat deschis, LUX-Lung 3, a înrolat 345 de pacienți cu cancer pulmonar fără celule mici (nonsmall-cell lung cancer - NSCLC) avansat, purtători ai mutațiilor la nivelul EGFR (ErbB1). Pacienții au fost randomizați în proporție de 2:1 pentru a primi afatinib 40 mg pe zi, sau până la 6 cicluri de chimioterapie standard, cu cisplatin 75 mg/m² și pemetrexed 500 mg/m² intravenos la fiecare 21 de zile.

S-a constatat că afatinib a îmbunătățit în mod semnificativ ratele de răspuns și de control al bolii, comparativ cu chimioterapia standard. Media de supraviețuire fără progresia bolii - obiectivul primar al studiului- a fost semnificativ crescută la pacienții tratați cu afatinib, comparativ cu cei care au primit chimioterapie standard (11,1 versus 6,9 luni; risc relativ, 0,58, p =0,0004). Diferența de supraviețuire fără progresie a bolii a fost și mai mare în subgrupul de pacienți care prezentau cele mai frecvente două mutații ale EGFR (deleția exonului 19 și L858R). Autorii studiului subliniază că media de supraviețuire fără progresia bolii pentru 90% dintre pacienții incluși în studiu care prezentau aceste mutații comune ale EGFR și care au fost tratați cu afatinib a ajuns la 13,6 luni, cea mai îndelungată înregistrată până acum în cazul acestei categorii de pacienți. La momentul analizei, nu s-a putut nota nicio diferență evidentă în ceea ce privește supraviețuirea generală între grupurile de tratament. Calitatea vieții a fost însă superioară în cazul pacienților tratați cu afatinib, care au înregistrat un control mai bun al simptomelor de tuse, dispnee și durere.

În grupul pacienților care au primit afatinib, cele mai frecvente evenimente adverse legate de tratament au fost diareea, erupțiile cutanate / acneea, și stomatita. În grupul care a primit chimioterapia standard, cele mai frecvente neplăceri asociate tratamentului au fost greața, oboseala și scăderea poftei de mâncare.

Sursa: Journal of Clinical Oncology

http://jco.ascopubs.org/content/early/2013/06/25/JCO.2012.44.2806.abstract