Administrarea concomitentă de macrolide poate crește toxicitatea statinelor
La adulții de vârsta a treia, prescrierea de claritromicină sau eritromicină crește riscul de toxicitate a statinelor care sunt metabolizate de izoenzima 3A4 a citocromului P450. Într-un studiu populațional de cohortă, folosirea acestor antibiotice a fost asociată cu dublarea riscului de spitalizare cu rabdomioliză, cu creșterea riscului de leziuni renale acute și a mortalității din orice cauză. Autorii studiului subliniază necesitatea măsurilor preventive, cum ar fi utilizarea unui antibiotic care nu afectează calea de metabolizare a statinelor sau, în caz contrar, întreruperea administrării statinei pe durata antibioterapiei și monitorizarea reacțiilor adverse.
Unele macrolide, cum sunt claritromicina și eritromicina, inhibă activitatea izoenzimei 3A4 a citocromului P450 (CYP3A4), care este responsabilă de metabolizarea statinelor. Astfel, în timpul tratamentului cu aceste antibiotice, crește concentrația sangvină a statinelor, ceea ce i-a făcut pe cercetători să se întrebe dacă nu cumva combinația celor două clase de medicamente implică un risc crescut de toxicitate. Acestă ipoteză a fost testată într-un studiu populațional de cohortă care a implicat peste 75.000 de locuitori din Ontario, cu vârsta de peste 65 de ani, utilizatori cronici de statine, cărora li s-a administrat claritromicină (n = 72591) sau eritromicină (n = 3267). Lotul martor a fost constituit din 68478 de pacienți vârstnici, în tratament cronic cu statine care, pentru infecții similare, primiseră azitromicină, antibiotic ce nu influențează activitatea CYP3A4. Obiectivul principal al studiului a fost spitalizarea pentru rabdomioliză, în termen de 30 zile de la inițierea terapiei antimicrobiene.
Cea mai frecvent prescrisă statină a fost atorvastatina (73%), urmată de simvastatină și lovastatină. Comparativ cu administrarea de azitromicină, folosirea claritromicinei sau eritromicinei în timpul terapiei cu o statină a fost asociată cu un risc mai mare de spitalizare cu rabdomioliză. Creșterea absolută a riscului a fost de 0,02% (CI, 95%), cu un risc relativ de 2,17 (CI, 95%). În plus, a crescut riscul de leziuni renale acute (creșterea absolută a riscului 1,26%, cu un risc relativ de 1,78) și, de asemenea, s-a înregistrat o creștere a mortalității din orice cauză (creștere absolută riscului de 0,25% și riscul relativ 1,56).
Autorii studiului sugerează că, atunci când se prescrie claritromicină sau eritromicină la pacienții tratați cu statine, ar trebui să fie luate în considerație măsurile preventive, cum ar fi încetarea administrării statinei pe durata tratamentului cu antibiotice, monitorizarea evenimentelor adverse, sau utilizarea unui alt antibiotic, care nu afectează calea de metabolizare a statinelor.
Sursa: Annals of Internal Medicine
http://annals.org/article.aspx?articleid=1696644
O nouă soluție pentru prevenirea rezistenței la tratament în cancerul pulmonar cu mutație EGFR
Un tip de eozinofile ar putea avea un rol protector în astmul bronșic
Depresia scade aderența la tratamentul pentru BPOC
Terapie genică țintită care ar putea îmbunătăți tratamentul emfizemului
Acetaminofenul poate fi tolerat de copiii cu astm persistent și formă ușoară a bolii
Studiu: riscul cardio-vascular este mai mare la astmaticii la care boala debutează după vârsta de 18 ani
CHMP recomandă aprobarea UE pentru Avastin de la Roche în asociere cu Tarceva pentru pacienții cu un anumit tip de cancer pulmonar avansat
Cluj Innovation Days 2016: Spre epoca digitală în medicină și administrație
Giotrif® / Gilotrif® (afatinib), deținut de Boehringer Ingelheim, a demonstrat superioritate față de Iressa® (gefitinib) în reducerea riscului de progres al afecțiunii și a eșuării tratamentului primar al pacienților cu cancer pulmonar cu alt tip de celule decât cele mici cu mutații EGFR pozitive
„PROBLEMATICA DIABETULUI ÎN ROMÂNIA”
Eficacitatea evolocumabului la pacienții cu diabet zaharat de tip 2
Efectul anticorpilor monoclonali anti PCSK9 asupra nivelului proteinei C-reactive de înaltă sensibilitate
PCSK9 determină modificarea profilului lipidic și dezvoltarea aterosclerozei prin mecanisme mediate de apoE și de LDLR
Siguranța și eficacitatea LY3015014, anticorp monoclonal al proprotein convertazei subtilizină/kexină tip 9
Supravieţuirea generală pentru pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici rezecat, îmbunătăţită de radioterapia post-operatorie
Dacomitinib ca tratament de prima linie la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici, cu forme clinice sau selectate molecular: studiu de fază II multicentric deschis
Inhibiţia MEK în cancerul pulmonar fără celule mici
Vargatef® (nintedanib) a fost aprobat în Uniunea Europeană pentru pacienţii care suferă de cancer pulmonar cu adenocarcinom avansat după administrarea chimioterapiei de primă-linie
Relația dintre expresia genică, recurența cancerului colorectal și susceptibilitatea la chimioterapie
Impactul screening-ului pentru cancerul colorectal asupra stadiului în care este diagnosticată afecțiunea
Analiza economică a panitumumabului comparativ cu cetuximab la pacienții cu cancer colorectal metastatic
Diferențe genetice între tumorile colorectale la pacienții tineri și vârstnici
Genă supresoare tumorală promovează anumite tipuri de cancer colorectal
Panitumumab, aprobat de Comisia Europeană în terapia de primă linie a cancerului colorectal metastatic
Testarea KRAS și utilizarea de panitumumab la pacienții europeni cu cancer colorectal
Test de sânge util pentru selectarea pacienților cu cancer de colon care necesită chimioterapie intensivă
Roche primește aprobarea FDA pentru testul de detectare a mutațiilor KRAS
Ramucirumab, aprobat pentru pacienții cu cancer colorectal avansat