Arhiva | | Arhiva stiri




Omalizumab îmbunătățește controlul astmului la copiii


Omalizumab, un anticorp monoclonal anti-IgE, îmbunătățește controlul astmului la copiii cu astm alergic sever, necontrolat în ciuda tratamentului cu corticosteroizi inhalatori în doză mare. La inițierea omalizumabului, niciunul dintre copii nu avea un control bun al bolii, controlul era parțial la 18% și slab la 82%. Cifrele s-au îmbunătățit la 53%, 30% și 17% în săptămâna 20 după adăugarea omalizumabului și la 67%, 25% și 8% în săptămâna 52. De asemenea, administrarea acestuia a scăzut numărul de exacerbări și rata de spitalizare cu 72%, respectiv 88,5%. La un an, FEV1 a crescut cu 4,9% și doza de corticoizi a scăzut cu 30%.

Medicii francezi au evaluat eficacitatea și siguranța administrării omalizumabului la 104 copii cu vârste între 6 și 18 ani, cu astm alergic sever necontrolat, care erau urmăriți în 12 centre de pediatrie pulmonară din Franța. Această populație atopică era caracterizată de un nivel foarte ridicat al IgE, polisensibilitate și o frecvență ridicată a alergiilor alimentare și rinitei alergice. În ciuda unei doze mari de corticosteroid pe cale inhalatorie (în medie, echivalentul a 703 mcg de fluticazonă/zi), copiii aveau exacerbari frecvente (în medie 4,4 pe an) și rate ridicate de spitalizare (44% dintre copii au fost internați în cursul anului precedent și aproximativ jumătate dintre aceștia au necesitat spitalizări multiple).

La inițierea omalizumabului, niciunul dintre copii nu avea un control bun al astmului, controlul bolii era parțial la 18% și slab la 82%. Cifrele s-au schimbat spectaculos în primele 20 de săptămâni după adăugarea omalizumabului, când 53% dintre copii aveau un control bun al astmului, controlul era parțial la 30% dintre aceștia și slab la 17%. În săptămâna 52, controlul era bun, parțial, respectiv slab la 67%, 25% și 8% dintre copii (p <0,0001), doar la 14% dintre pacienți nefiind constatată o ameliorare a controlul bolii pe parcursul anului. Exacerbările și ratele de spitalizare au scăzut cu 72%, respectiv 88,5%. La un an, FEV1 a crescut cu 4,9% (p = 0,023) și doza de ICS a scăzut cu 30% (p <0,001).

47 de copii au avut cel puțin o reacție adversă, cel mai frecvent fiind vorba de durere la locul injectării (23 de copii). Alte reacții adverse au inclus astenia după injecții, dureri de cap, dureri abdominale și stare generală de rău. La 6 copii (5,76%), administrarea de omalizumab a fost stopată ca urmare a reacțiilor adverse severe (urticarie extinsă și anafilaxie la câte un copil și reacții sistemice asociate cu durere abdominală și musculară, oboseală și dureri de cap la 4 copii). Terapia cu omalizumab a putut fi reluată cu succes, sub supraveghere medicală, în două dintre cele șase cazuri.

Sursa: European Respiratory Journal

http:// /early/2013/03/20/ erj.ersjournals.com/content 09031936.00149812