Arhiva | | Arhiva stiri




Utilizarea macrolidelor la pacienții cu bronșiectazii: beneficiile depășesc riscurile?


Utilizarea pe termen lung a macrolidelor la pacienții cu bronșiectazii reduce frecvența exacerbărilor pulmonare, dar crește riscul de rezistență la antibiotice, după cum arată două studii clinice randomizate controlate. Primul dintre acestea a arătat că numărul mediu de exacerbări a fost 0 în grupul care a primit azitromicină, comparativ cu 2 în grupul placebo. Al doilea studiu a arătat că și utilizarea de eritromicină scade numărul de exacerbări (1,29 vs 1.97). În schimb, în cazul pacienților care au utilizat oricare dintre aceste antibiotice s-a înregistrat o creștere a rezistenței microbiene.

Administrarea pe termen lung de antibiotice macrolide la pacienții cu bronșiectazii în contextul fibrozei non-chistice reduce frecvența exacerbărilor pulmonare, dar crește riscul de rezistență la antibiotice, după cum arată două studii clinice randomizate controlate.

Primul studiu, desfășurat de medicii de la Centrul Medical Alkmaar, Olanda, a evaluat rezultatele utilizării azitromicinei într-un lot de pacienți cu bronșiectazii pe fondul fibrozei non-chistice, care au avut trei sau mai multe infecții ale căilor respiratorii inferioare în anul precedent. 43 de pacienți au primit azitromicină, iar 40 au primit placebo, timp de 12 luni. Numărul mediu de exacerbări a fost 0 în grupul care a primit azitromicină, comparativ cu 2 în cazul grupului placebo (p <0,001). În grupul în care s-a administrat azitromicină, 46% dintre pacienți au avut cel puțin o exacerbare, comparativ cu 80% dintre pacienții din grupul placebo (riscul relativ 0,29, CI 95%). Funcția pulmonară, stabilită pe baza volumului expirator forțat în prima secundă (FEV1), s-a îmbunătățit, de asemenea, în rândul pacienților din grupul în care s-a administrat antibiotic. În schimb, cercetătorii au constatat o creștere a rezistenței la macrolide în rândul persoanelor tratate, comparativ cu cele cărora li s-a administrat placebo (88% față de 26%), precum și o creștere a reacțiilor adverse gastrointestinale (40% comparativ cu 5%).

Al doilea studiu efectuat de specialiștii de la Mater Adult Hospital, South Brisbane, Australia, a evaluat utilizarea dozelor mici de eritromicină la pacienții cu bronșiectazii pe fondul fibrozei non-chistice, care au avut cel puțin două exacerbări pulmonare în anul precedent. Pacienții au fost repartizați aleatoriu să primească eritromicină (n =59) sau placebo (n =58), timp de 12 luni. Numărul mediu de exacerbări pulmonare a fost redus în rândul pacienților din grupul în care s-a administrat eritromicină, comparativ cu cei care au primit placebo (1,29 vs 1,97). Funcția pulmonară, evaluată prin FEV1 postbronhodilator, a înregistrat o diferență de 2,2% în favoarea grupului care a primit eritromicină. Însă, și de această dată, anchetatorii au constatat o creștere a rezistenței la macrolide în rândul pacienților care au primit antibiotic (27,7% vs 0,04%, p <0,001).

În concluzie, beneficiile utilizării macrolidelor pe termen lung trebuie să fie puse în balanță cu potențialele efecte adverse asupra funcției hepatice și auzului, precum și având în vedere creșterea riscului de rezistență la antibiotice, și în special de selectare a micobacteriilor rezistente la macrolide.

Sursa: The Journal of American Medical Association

http://jama.jamanetwork.com/article.aspx?articleid=1672237