NEUROPATIE DIABETICA
Neuropatia: complicație frecventă și dizabilitantă a diabetului
Neuropatia este una dintre cele mai comune complicații pe termen lung ale diabetului zaharat, estimându-se că afectează aproximativ jumătate din totalul pacienților diabetici.
Neuropatiile care apar la pacienții cu diabet zaharat sunt cunoscute a fi heterogene în ceea ce privește simptomele, modelul de implicare neurologică, evoluția, modificările patologice și mecanismele ce le stau la bază(1).
Cel mai frecvent tip de neuropatie prezentat de pacienții cu diabet este o polineuropatie senzitivo-motorie cronică, simetrică, care se dezvoltă pe fundalul hiperglicemiei de lungă durată și a tulburărilor metabolice asociate. Modificări ale microvascularizației, similare cu cele observate în retinopatia și nefropatia diabetică, par a fi asociate cu modificările patologice ale nervilor(2), ceea ce explică și asocierea frecventă a acestei forme de polineuropatie cu retinopatia și nefropatia(1). Neuropatia diabetică periferică s-a asociat, într-un studiu recent, cu rigiditatea arterială, în cazul pacienților cu diabet de tip 2. Astfel, pacienții care suferă de neuropatie prezintă, de asemenea, un risc cardiovascular crescut(3).
Fiziopatologia neuropatiei periferice
Mecanismul fiziopatologic al polineuropatiei diabetice periferice este încă incert, deși există două teorii majore în acest sens. Ipoteza metabolică sugerează că hiperglicemia cronică produce un nivel tisular crescut de sorbitol și fructoză, împreună cu scăderea concentrației de mioinositol, scăderea activității Na+/K+/ATP-azei, glicozilarea nonenzimatică a proteinelor și anomalii de flux axonal care pot fi responsabile de schimbările patologice din fibrele nervoase(4). Ipoteza vasculară sugerează că hiperglicemia asociată cu alterările metabolice produce modificări la nivelul interfeței țesut-microcirculație care sunt responsabile de schimbările patologice ischemice din fibrele nervoase.
Studii pe modele experimentale și la om au arătat corectarea sau prevenirea polineuropatiei la subiecții cu diabet zaharat tratați cu insulină. Deși inițial s-a crezut că prevenirea neuropatiei este exclusiv un rezultat indirect al corectării hiperglicemiei, studii recente arată că lipsa de insulină în sine, rezistența la actiunea sa, ca și scăderea disponibilității moleculelor IGF contribuie la apariția neuropatiei(5).
Etiopatogenia durerii
O bază fiziopatologică a durerii în neuropatia diabetică nu a fost stabilită cu precizie, însă și în acest caz există mai multe ipoteze. În contextul degenerării axonale implicând fibrele slab mielinizate și nemielinizate care mediază senzația de durere, s-ar părea că durerea rezultă dintr-o activitate ectopică crescută în procesul regenerativ de înmugurire a fibrelor nervoase mici. Totuși faptul că durerea nu este atât de marcată în alte neuropatii periferice care implică fibrele mici ridică îndoieli asupra acestei ipoteze. În plus, studiile nu arată diferențe în proporția de fibre demielinizate sau în degenerarea axonala acută la pacientii cu sau fără durere, diferența reprezentând-o fibrele cu celule Schwann disproporționat de mari comparativ cu diametru axonului, care se constată exclusiv la pacienții cu neuropatie dureroasă, sugereazând că atrofierea axonilor poate juca un rol în producerea durerii.
Teoria porții de control (gate-control) a durerii sugerează că pierderea inhibiției mediate de fibrele nervoase mari poate să crească transmiterea informațiilor nociceptive dureroase în fibrele nervoase mici(6). Caurmare a studiilor experimentale pe fibre traumatizate aluat naștere conceptul că disestezia dureroasă este cauzată de salvele de impulsuri de la fibrele aferente lezate, care se regenerează.
Varianta integrală in ediția tiparită.
O nouă soluție pentru prevenirea rezistenței la tratament în cancerul pulmonar cu mutație EGFR
Un tip de eozinofile ar putea avea un rol protector în astmul bronșic
Depresia scade aderența la tratamentul pentru BPOC
Terapie genică țintită care ar putea îmbunătăți tratamentul emfizemului
Acetaminofenul poate fi tolerat de copiii cu astm persistent și formă ușoară a bolii
Studiu: riscul cardio-vascular este mai mare la astmaticii la care boala debutează după vârsta de 18 ani
CHMP recomandă aprobarea UE pentru Avastin de la Roche în asociere cu Tarceva pentru pacienții cu un anumit tip de cancer pulmonar avansat
Cluj Innovation Days 2016: Spre epoca digitală în medicină și administrație
Giotrif® / Gilotrif® (afatinib), deținut de Boehringer Ingelheim, a demonstrat superioritate față de Iressa® (gefitinib) în reducerea riscului de progres al afecțiunii și a eșuării tratamentului primar al pacienților cu cancer pulmonar cu alt tip de celule decât cele mici cu mutații EGFR pozitive
„PROBLEMATICA DIABETULUI ÎN ROMÂNIA”
Eficacitatea evolocumabului la pacienții cu diabet zaharat de tip 2
Efectul anticorpilor monoclonali anti PCSK9 asupra nivelului proteinei C-reactive de înaltă sensibilitate
PCSK9 determină modificarea profilului lipidic și dezvoltarea aterosclerozei prin mecanisme mediate de apoE și de LDLR
Siguranța și eficacitatea LY3015014, anticorp monoclonal al proprotein convertazei subtilizină/kexină tip 9
Supravieţuirea generală pentru pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici rezecat, îmbunătăţită de radioterapia post-operatorie
Dacomitinib ca tratament de prima linie la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici, cu forme clinice sau selectate molecular: studiu de fază II multicentric deschis
Inhibiţia MEK în cancerul pulmonar fără celule mici
Vargatef® (nintedanib) a fost aprobat în Uniunea Europeană pentru pacienţii care suferă de cancer pulmonar cu adenocarcinom avansat după administrarea chimioterapiei de primă-linie
Relația dintre expresia genică, recurența cancerului colorectal și susceptibilitatea la chimioterapie
Impactul screening-ului pentru cancerul colorectal asupra stadiului în care este diagnosticată afecțiunea
Analiza economică a panitumumabului comparativ cu cetuximab la pacienții cu cancer colorectal metastatic
Diferențe genetice între tumorile colorectale la pacienții tineri și vârstnici
Genă supresoare tumorală promovează anumite tipuri de cancer colorectal
Panitumumab, aprobat de Comisia Europeană în terapia de primă linie a cancerului colorectal metastatic
Testarea KRAS și utilizarea de panitumumab la pacienții europeni cu cancer colorectal
Test de sânge util pentru selectarea pacienților cu cancer de colon care necesită chimioterapie intensivă
Roche primește aprobarea FDA pentru testul de detectare a mutațiilor KRAS
Ramucirumab, aprobat pentru pacienții cu cancer colorectal avansat