DSM V

Doliul, tulburare psihică sau nu?

Propunerea de-a elimina excluderea doliului din procesul de diagnostic al depresiei majore în următoarea ediție a DSM-V este îngrijorătoare,  atrage atenția un editorial din ediția din februarie a jurnalului medical The Lancet.

În DSM IV, prin excluderea doliului din procesul de diagnostic al depresiei majore se admitea faptul că     simptomele depresive sunt uneori normale la indivizii cărora le-a murit recent cineva drag. În elaborarea noilor criterii din DSM V, această excludere se pare că va fi eliminată.  Propunerea este una dintre cele mai controversate din DSM V, manual ce ar urma să fie publicat în mai 2013.

Un articol de luna aceasta din publicația World Psychiatry (ce aparține Asociației Mondiale de Psihiatrie), însă, face pledoaria păstrării excluderii doliului din cadrul depresiei majore. Coautorii articolului concluzionează că nu există "pretinsele dovezi" pentru invalidarea menținerii doliului în cadrul depresiei majore.



Depresie sau durere obișnuită?

Editorialul din jurnalul The Lancet observă că eliminarea doliului "înseamnă că sentimentele de tristețe profundă, pierdere, insomnie, plâns, incapacitate de concentrare, oboseală și lipsă de apetit, care continuă mai mult de două săptămâni după moartea unei persoane iubite, ar putea fi diagnosticate ca depresie, mai degrabă decât ca o reacție de durere normală".

Ca un testimonial, într-un eseu ce însoțește articolul, dr. Arthur Kleinman, profesor de antropologie medicală la Universitatea Harvard din Boston, relatează experiența sa personală a doliului după moartea soției, în martie 2011. Profesorul Kleinman spune c-au trecut mai bine de șase luni până când sentimentele sale intense de tristețe și de dor au devenit "mai puțin acute" și, la aproape un an după moartea soției, resimte "tristețe uneori" și nutrește "sentimentul că o parte din mine s-a dus".

"E ceva rău (sau patologic) în asta?", se întreabă doctorul Kleinman.

Editorialul atrage atenția că "medicalizarea (transformarea în diagnostic a) durerii, astfel încât un tratament să fie legitimat ca rutină cu antidepresive, de exemplu, nu este doar periculos de simplist, ci totodată eronat. Este absentă tocmai baza de dovezi necesare pentru tratamentul în regim standard cu antidepresive al persoanelor aflate în doliu ca urmare a unei pierderi recente."

Reacția APA a venit chiar din partea președintelui organizației, dr. John M. Oldham.

"Ultimul lucru pe care eu îl vreau în calitate de președinte al APA este să afirm nejustificat că o persoană ar putea avea o boală când nu este cazul", avertizează dr. John M. Oldham, președinte al Aosciației Americane de Psihiatrie, într-un interviu acordat publicației Medscape Medical News. "Acest lucru nu este deloc ceva ce am susține sau de care am fi interesați. Prin urmare noțiunea potrivit căreia am "medicaliza" lumea sau am avea vreo motivație să vrem să creștem numărul oamenilor în depresie pur și simplu nu este corectă", spune șeful Asociației Americane de Psihiatrie.

Varianta integrala in editia tiparita.