CONTRAVIZITĂ

Aspirina: trecut, prezent şi viitor în lumea medicală

Sintetizată pentru prima dată de mai bine de 100 de ani, utilizarea clinică a aspirinei a intrat într-o nouă fază în 1974, odată cu raportarea unui studiu randomizat care a arătat o reducere a incidenţei mortalităţii prin bolile vasculare în urma administrării unor doze mici ale acestui medicament. Dovezi că aspirina este eficientă în prevenţia cancerelor au fost recent prezentate, oferindu-i aspirinei o importanţă deosebită pentru sănătatea publică.



Profilaxia cu aspirină este în prezent acceptată în cazul subiecţilor cu boli vasculare clinice şi în cazul celor cu un scor crescut al riscului vascular. În orice caz, administrarea profilactică a aspirinei în cazul acestora este cel puţin dezirabilă. Două studii realizate în Ţara Galilor au arătat că doar 60-70% dintre subiecţii care suferiseră evenimente vasculare majore utilizau aspirina în mod regulat, în timp ce alt studiu similar din SUA a arătat că 83% dintre indivizii cu infarct sau accident vascular cerebral erau sub tratament cu aspirină.

Cu toate acestea, aspirina nu este recomandată în cazul subiecţilor sănătoşi doar pe baza ipotezei că numărul evenimentelor vasculare care pot fi prevenite este similar episoadelor hemoragice care pot fi precipitate. Aceste evaluări sunt bazate pe supoziţia că o sângerare egalizează un infarct, un accident vascular cerebral sau un cancer. În ceea ce priveşte severitatea şi posibilele complicaţii, acestea pot fi în mod clar dezbătute, iar un comentariu privitor la una dintre prezentările de ansamblu ale studiilor majore asupra aspirinei este oportună: „Alternativa la profilaxia primară este amânată până ce sunt observate anumite semne ale bolii ocluzive... [dar] prima manifestare a unei afecţiuni poate fi întreruperea unui eveniment fatal”. Rothwell şi colaboratorii săi au adăugat că beneficiile aspirinei asupra riscului de cancer „vor înclina balanţa în favoarea tratării” subiecţilor vârstnici asimptomatici. Astfel, într-un comentariu editorial recent se afirmă că „decizia administrării sau nu de aspirină pacienţilor necesită discuţii concludente privind beneficiile şi efectele negative… [şi] chiar trebuie să se ţină cont de preferinţele pacientului”.

Varianta integrala in editia tiparita.