JURĂMÂNTUL LUI HIPOCRATE

Prof. Dr. Bruce A. Beutler, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină 2011: „Cei mai mari inamici ai tăi sunt dogma şi consensul”

Laureații premiului Nobel de acest an au revoluționat capacitatea noastră de a înțelege sistemul imun prin descoperirea principiilor cheie pentru activarea sa. Bruce Beutler şi Jules Hoffmann (care împart jumătate din premiul Nobel) au descoperit proteinele receptor care pot recunoaşte microorganismele şi activa imunitatea înnăscută, primul pas în răspunsul imun al corpului. Ralph Steinman (care a primit cealaltă jumătate a premiului) a descoperit celulele dendritice şi capacitatea lor unică de a activa şi regla imunitatea dobândită.

Descoperirile celor 3 laureați au relevat modul în care imunitatea înnăscută şi cea dobândită sunt activate şi au oferit în acest fel o înțelegere mai bună a mecanismelor pentru numeroase boli. În acestă ediţie, citiţi un interviu exclusiv cu profesorul Bruce Beutler, realizat de Valentin Rădoi (editor Revista Hipocrate România), parcurgeţi elementele biografice ale celorlalţi doi laureaţi din acest an şi descoperiţi rezultatele cercetărilor care au condus în final la Premiul Nobel. Ca bonus, un interviu pe subiect cu profesorul Mihai Isvoranu, Şef Catedră Genetică, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti. 



- Domnule profesor, cum vă simțiți acum că ați primit premiul Nobel, mai ales la o perioadă atât de lungă după realizarea studiilor?
- Este cu atât cu mai extraordinar că a trecut atât timp. Cu siguranță sunt fericit că munca pe care colegii mei şi eu am realizat-o a fost recunoscută în această manieră.

- Cum v-ați decis să deveniți medic? Vă gândeați la cercetare în acele momente?
- Tatăl meu, de asemenea medic şi cercetător, m-a sfătuit să urmez şcoala medicală. Cred că a fost un sfat bun; mi-a dezvăluit o parte dintre principalele provocări din biomedicină. De atunci, am avut întotdeauna în minte să devin cercetător şi să lucrez în domeniul preclinic.

- Cum v-ați simțit practicând medicina şi care au fost motivele pentru care v-ați dedicat cercetării în întregime?
- Clinica nu m-a fascinat la fel de mult ca şi ştiința. Am considerat că profesia de medic are satisfacțiile sale, dar am simțit ca aş putea face mai mult bine pentru mai mulți oameni răspunzând unor întrebări majore despre boli in general decât tratând câte un pacient pe rând cu metodele şi medicamentele disponibile la ora actuală.

- Cum este atmosfera în laboratorul dumneavoastră? Este totul profesional , dar relaxat, sau laboratorul este un loc unde se lucrează în ture de 18 ore?
- Munca grea era de aşteptat. Totuşi, acest lucru nu înseamnă că nu am avut relații bune cu oamenii din grupul meu. Toată lumea era conştientă că atacăm o problemă grea şi nu era timp pentru distracție.

Varianta integrala in editia tiparita.