Prof. dr. Harald zur Hausen, laureat în 2008 al Premiului Nobel pentru Medicină, a fost prezent la Bucureşti la Conferinţa Nobel în România, care a marcat 5 ani de existenţă ai revistei Hipocrate

  „Bine aţi venit la prima ediţie a evenimentului Nobel în România, organizat de revista Hipocrate la Bucureşti, cu prilejul împlinirii a 5 ani de activitate. Probabil că vă întrebaţi, înainte de toate, de ce Nobel în România?”, a spus Dr. Marius Geantă, redactor-şef al revistei Hipocrate, în deschiderea manifestării care a reunit la hotelul J.W. Marriott multe din numele de referinţă ale şcolii şi culturii medicale româneşti.

Justificarea constă în faptul că elita, în cazul de faţă cea medicală şi în mod particular cea românească, nu este masca unui concept abstract, luând luni seară o formă de graţie în jurul catalizatorului numit Prof. Dr. Harald zur Hausen. Cariera profesorului zur Hausen s-a centrat în cea mai mare parte pe demonstrarea relaţiei de cauzalitate dintre diferite tipuri virale şi apariţia unor forme de cancer, acesta primind în anul 2008 distincţia supremă, Premiul Nobel, pentru demonstrarea implicării papilomavirusului uman (HPV) în apariţia cancerului de col uterin.

„Este o perioadă tulbure pentru profesia noastră. În mulţimea de solicitări, multe având puţină legătură cu activitatea propriu-zisă, de medic, există riscul deloc de neglijat al pierderii identităţii profesionale, al pierderii reperelor autentice de valoare, profesionalism şi, de ce nu, moralitate. Ne place sau nu, trăim într-o societate în care spaţiul public este acaparat de cei care vorbesc mult, nu de cei care vorbesc bine. Şi cu atât mai puţin de cei care lucrează bine. Dumneavoastră lucraţi bine. Şi sunteţi aici tocmai pentru că lucraţi bine. Pentru că vă faceţi datoria, în afara luminilor rampei, în fiecare zi. Iar astăzi a venit ziua dumneavoastră”, a explicat dr. Marius Geantă.

Primul dintre lectori, domnul profesor Laurenţiu Popescu, preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale din România şi preşedintele Secţiei Medicale a Academiei Române, a deschis seria conferenţierilor readucând în centrul atenţiei pe singurul român laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, prof. dr. George Emil Palade, dar şi destinul profesional al Prof. Victor Babeş, nominalizat de 19 ori pentru a i se decerna Premiul Nobel. În a doua parte a discursului său, domnul academician Laurenţiu Popescu a propus auditoriului cea mai recentă descoperire a echipei pe care o conduce la Institutul Victor Babeş din Bucureşti: un nou tip de celule, telocitele, cu posibile implicaţii revoluţionare în medicina regenerativă.

În continuare, Prof. Nicolae Hâncu, preşedinte de onoare al Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, a oferit un tablou al momentului noiembrie 2010 asupra relaţiei complexe şi în continuă dinamică dintre cele patru entităţi numite nutriţie, obezitate, diabet şi cancer, care fac parte dintr-un amplu demers de prevenţie la nivel european.

A urmat apoi cel mai aşteptat moment al serii, la pupitrul lectorilor urcând Prof. Harald zur Hausen, autorul descoperirilor care au permis identificarea papilomavirusurilor umane în postura elementelor cheie care determină cancerul de col uterin, activitatea acestuia fiind răsplătită, ca urmare a importanţei şi impactului cercetărilor sale, prin primirea în anul 2008 a distincţiei supreme, Premiul Nobel.

Descoperirile profesorului Hausen includ detectarea de noi tipuri ale papilomavirusului uman (HPV), izolarea genoamelor tipurilor HPV 16 şi 18 şi descrierea expresiei genelor specifice ale acestuia, integrate în genomul celulei tumorale gazdă. Aceste descoperiri au permis înţelegerea carcinogenezei cervicale, caracterizarea istoriei naturale a infecţiei cu papilomavirus şi au pavat calea pentru dezvoltarea de vaccinuri preventive.

În discursul său, profesorul Harald zur Hausen a prezentat în premieră pentru România şi următoarele ţinte ale activităţii sale, posibili alţi agenţi infecţioşi implicaţi în patologia tumorală, în particular virusul TT (TTV).

A doua parte a manifestării a constat în principal dintr-o restituire de onoare a meritelor cercetării româneşti de-a lungul timpului. Astfel, Prof. Constantin Ionescu-Târgovişte a abordat în mod specific subiectul Nicolae Paulescu. Controversa creată în jurul numelui său durează de aproape un secol, iar descoperirea operei sale, dincolo de identificarea şi descrierea insulinei, este un demers continuu şi marcat de surprize plăcute pentru oricine este interesat. Prof. Ionescu-Târgovişte a prezentat astfel aspectele mai puţin cunoscute ale activităţii ştiinţifice a lui Nicolae Paulescu, „un prototip al noului doctor, al doctorului academician care se bazează pe dovezi ştiinţifice în descoperirea unor noi medicamente şi tratamente”.

Au fost de asemenea pronunţate alte nume sonore, printre care le reamintim pe cele ale lui Gr. T. Popa, „valoarea descoperirilor sale din domeniul relaţiilor neuroendocrine, sistemul post-hipofizar, asigurându-i o recunoaştere mondială. Gr. T. Popa rămâne în istoria endocrionologiei prin descoperirea sistemului vascular port hipotalamo-hipofizar”; Ion T. Niculescu, cu volumul său din 1925 „Les noyaux gris centraux et la region mesencephalo-sousoptique”, care sintetizează rezultatele colaborării cu Charles Foix; Gh. Marinescu, fondatorul Şcolii Româneşti de Neurologie, „dintre studiile sale trebuind a fi menţionate descrierea reflexului palmo-mentonier în afecţiunile sistemului piramidal şi izolarea unei boli eredo-degenerative a sistemului nervos cunoscută în literatură sub numele de sindrom Marinescu-Sjogren”; sau Nicolae Ionescu Siseşti, unul dintre colaboratorii cei mai apropiaţi ai lui Marinescu.

Această linie de abordare a fost de fapt şi cea a Prof. Radu Vlădăreanu, care adusese anterior în discuţie paternitatea testului ‘Pap’ („Sau ‘Bab’?”, întreabă acesta) într-o prezentare comparativă a cercetărilor grecului Papanicolau şi românului Aurel Babeş.

Cuvântul de încheiere a aparţinut Prof. Dr. Constantin Bălăceanu-Stolnici. Acesta a descris manifestarea Nobel în România drept una „în care am avut posibilitatea să stăm faţă în faţă cu unul din laureaţii Premiului Nobel, o manifestare care este un omagiu adus inteligenţei umane şi forţelor cognitive care stau la baza cercetării ştiinţifice. În luările de cuvânt am avut întâi o prezentare a unei cercetări originale – şi aş putea spune - cu un uşor parfum de candidatură la Premiul Nobel, despre telocite. Şi am avut o prezentare a cercetărilor care au dus efectiv la Premiul Nobel. Apoi am completat evocând oameni care au adus o contribuţie esenţială la progresul medicinii, care nu au luat Premiul Nobel; ei nici nu candidau la acest lucru. Oamenii de ştiinţă care au fost citaţi aici au cercetat din pasiune şi atraşi de misterul realităţii care ne înconjoară şi cu acea credinţă specifică profesiunii noastre”.

Conferinţa Nobel în România a fost susţinută de companiile GlaxoSmithKline, AstraZeneca şi Citibank.