PSIHIATRIE

Prof. dr. Pompilia Dehelean: „Psihiatria comunitară devine o necesitate, o obligaţie morală”

Ideea dezinstituţionalizării în psihiatrie este o idee foarte generoasă, pentru că face ca spitalul de psihiatrie să nu mai fie un loc în care pacientul se simte prizonier.



La noi s-a vehiculat mai demult ideea spitalului cu porţile deschise. Şi acest lucru funcţionează, în sensul că pacienţii – mai ales în marile centre şi în oraşe – au bilete de voie, merg să-şi facă cumpărături, se plimbă, merg la biserică… Deci spitalul nu este chiar o închisoare. Însă ideea de a veni la spital displace multor pacienţi, pentru că la spital li se pierde într-un fel identitatea.

După aceea, internarea într-un spital de psihiatrie (vrem sau nu) devine stigmatizantă; cel puţin pentru socio-cultura noastră este clar stigmatizantă. Este foarte adevărat că nu se întâmplă numai la noi în ţară, ci şi în alte ţări, de aceea Organizaţia Mondială a Sănătăţii a introdus un program anti-stigmat care vizează exact această pată pe care o trăieşte pacientul în ceea ce priveşte afecţiunea psihică şi internarea lui în spital. În vremurile de demult, când eram psihiatru tânăr şi pacientul stătea mult într-un spital, era obiceiul să se pună viză de flotant pe buletin.

De atunci a rămas ideea că dacă îţi laşi cartea de identitate sau buletinul s-ar putea să ai o viză că ai fost la spital. Acest lucru a dispărut de foarte mulţi ani. Bolnavul însă încă întreabă de multe ori: „Dar nu-mi puneţi nimic pe buletin?”. Nu, a dispărut de foarte mult timp acest lucru.

Varianta integrala in editia tiparita din luna iunie-iulie.