O variatie genetică explică răspunsul slab la corticoterapia inhalatorie în astm


A fost identificat mecanismul biologic reponsabil de nonresponsivitatea la corticosteroizi în cazul anumitor copii cu astm, descoperire ce ar putea sta la baza unor noi mijloace terapeutice pentru acești pacienți. Cercetătorii au efectuat analiza întregului genom, folosind celule epiteliale nazale colectate de la copii astm, comparând expresia genetică și răspunsul terapeutic la administrarea de corticosteroizi. Analiza genomului a permis identificarea unei gene, VNN-1, a cărei expresie prezice răspunsul la terapia sistemică cu corticosteroizi. Acesta poate servi ca biomarker pentru identificarea unui subset de copii cu astm greu de tratat, iar calea VNN-1 poate reprezenta o țintă pentru terapie.

Cercetătorii de la Cincinnati Children's Hospital Medical Center au identificat mecanismul biologic ce contribuie la nonresponsivitatea la corticosteroizi în cazul copiilor cu astm, descoperire ce ar putea conduce la dezvoltarea de noi mijloace terapeutice pentru acești pacienți dificil de tratat.
Studiul a inclus 57 de copii de vârste cuprinse între 5 și 18 ani, care au fost internați prin departamentul de urgență al Cincinnati Children Hospital pentru tratamentul astmului. Cercetătorii au efectuat analiza întregului genom, folosind celule epiteliale nazale colectate de la acești copii cu exacerbări ale astmului, comparând expresia genetică și răspunsul terapeutic la administrarea de corticosteroizi. Pornind de la o listă de 20.000 de gene candidate, căutarea a fost restrânsă treptat la opt gene, înainte ca VNN-1 să iasă în evidență ca țintă principală. Celule epiteliale nazale de la un prim lot de pacienți au fost testate pentru expresia comparativă a VNN-1. Cercetătorii au testat, apoi, un al doilea grup de pacienți pentru a verifica rezultatele obținute în primul grup.

Ulterior s-au efectuat o serie de teste de biologie celulară în laborator pentru a demonstra că expresia VNN-1 este necesară pentru efectul tarapeutic al corticosteroizilor inhalatori în timpul crizei de astm. În celulele prelevate de la pacienții a căror boală nu a răspuns bine la tratament, cercetătorii au descoperit o variație biochimică în rețeaua moleculară a VNN-1 care împiedicat expresia acesteia.

Cercetătorii și-au testat și confirmat concluziile clinice pe modele de animale de laborator, iar datele sugerează că țintirea terapeutică a VNN-1 ar putea fi o modalitate de a îmbunătăți rezultatele clinice pentru copiii astmatici dificil de tratat.


Sursa: Journal of Allergy and Clinical Immunology
http://www.jacionline.org/