Doza mai mare de vareniclină nu crește rata de succes a renunțării la fumat


Creșterea dozei de vareniclină nu are niciun efect asupra simptomelor de sevraj nicotinic sau asupra ratei de succes a renunțării la fumat, după cum arată un studiu dublu-orb, controlat cu placebo, care a implicat 200 de fumători. Administrarea unei doze de 5 mg/zi nu a reușit să crească ratele de abstinență la tutun la o săptămână, patru săptămâni sau 12 săptămâni, față de doza standard de 2 mg/zi, determinând, însă, o incidență semnificativ crescută a senzației de greață și a vărsăturilor.

În situația fumătorilor pe care doza standard de vareniclină nu-i ajută să renunțe la fumat, clinicienii sunt tentați, de multe ori, să încerce creșterea dozei. Pentru a verifica eficacitatea acestei măsuri, a fost desfășurat un studiu dublu-orb, controlat cu placebo, în care au fost incluși 200 de fumători dornici să renunțe la fumat, care toleraseră doza standard de vareniclină, de 2 mg/zi, fără a înregistra un răspuns satisfăcător la aceasta. Subiecții au fost repartizați aleatoriu pentru a continua tratamentul cu doza standard sau pentru a crește treptat doza de vareniclină, până la 5 mg/zi.

S-a constatat că, prin creșterea dozei de vareniclină a scăzut satisfacția asociată cu fumatul în perioda precedentă tentativei de renunțare la fumat, dar nu a reușit să crească ratele de abstinență la o săptămână, patru săptămâni sau 12 săptămâni. În plus, în lotul care a primit doza crescută de vareniclină s-a înregistrat o incidență semnificativ crescută a senzației de greață și a vărsăturilor, decât în lotul tratat cu doza standard.

Cercetătorii explică aceste rezultate prin faptul că dozele mai mari de vareniclină nu pot să determine efecte suplimentare relevante asupra receptorilor nicotinici țintă. O altă explicație o reprezintă mecanismele de control diverse ale comportamentului legat de fumat, ca și diferențele biologice între fumători și în răspunsul pe care aceștia îl prezintă la acțiunea medicamentului. Sunt necesare studii suplimentare care să elucideze de ce administrarea de vareniclină nu dă rezultate la toți pacienții și să reveleze potențialele mecanisme genetice implicate.


Sursa: JAMA Internal Medicine
http://archinte.jamanetwork.com/article.aspx?articleid=2038988