Meta-analiză: afatinib versus gefitinib/erlotinib, în tratamentul NSCLC cu mutaţie EGFR pozitivă


Cancerul pulmonar fără celule mici (NSCLC) cu mutaţie pozitivă a receptorului factorului de creştere epidermală (EGFR) este un subtip specific de cancer pulmonar caracterizat prin sensibilitatea la tratamentul cu inhibitori tirozin-kinazici (TKI) de EGFR.

În prezent, pentru tratamentul NSCLC cu mutaţie EGFR pozitivă sunt aprobaţi doi TKI reversibili ai EGFR (gefitinib, erlotinib) şi blocantul ireversibil al familiei ErbB - afatinib, însă până în acest moment nu au fost raportate studii de comparare directă.

În cercetarea de faţă s-a încercat evaluarea eficienţei relative a celor trei medicamente prin realizarea unei meta-analize în reţea (NMA). Astfel, a fost realizată o revizuire sistematică a literaturii cu scopul de a identifica toate dovezile existente. Rezultatele de interes au fost supravieţuirea în absenţa progresiei (PFS) şi supravieţuirea generală (OS). Pentru PFS au fost luate în considerare rezultatele raportate de investigatori, deoarece nu toate studiile au evaluat PFS în mod independent. Rezultatele au fost analizate folosindu-se metodele bayesiene.

Căutarea în literatură a identificat 246 de articole care au fost evaluate din punct de vedere al eligibilităţii, dintre care 21 de studii au fost incluse în NMA, printre care şi opt studii efectuate pe populaţii cu mutaţie EGFR pozitivă. În populaţia totală, HR estimat al PFS (95% interval credibil, CrI) pentru afatinib în comparaţie cu gefitinib a fost de 0,70 (0,40–1,16) şi în comparaţie cu erlotinib a fost de 0,86 (0,50–1,50). Probabilitatea estimată ca afatinib să fie superior tuturor celorlalte tratamente, din punct de vedere al PFS, a fost de 70% în comparaţie cu 27% pentru erlotinib şi 3% pentru gefitinib; probabilitatea ca tratamentul chimioterapic să fie cel mai bun a fost de 0%. HR estimat (95% CrI) la pacienţii cu mutaţii comune a fost de 0,73 (0,42–1,24) pentru afatinib în comparaţie cu erlotinib şi 0,60 (0,34–0,99) pentru afatinib în comparaţie cu gefitinib. Rezultatele referitoare la OS nu au diferit semnificativ între tratamente.

În concluzie, în absenţa datelor de studiu de comparare directă a eficienţei dintre cele trei TKI de EGFR, analiza de faţă sugerează faptul că afatinib este o variantă alternativă de tratament la fel de viabilă ca erlotinib sau gefitinib, din punct de vedere al PFS. O comparaţie directă, bazată pe studii, a eficienţei acestor agenţi este necesară pentru a clarifica beneficiile relative ale acestora.


Sursa:
Popat S, et al. Afatinib in the treatment of EGFR mutation-positive NSCLC – A network meta-analysis. Lung Cancer (2014), http://dx.doi.org/10.1016/j.lungcan.2014.05.007