Benralizumab ameliorează simptomele astmului


Un studiu de faza 2 multicentric, dublu-orb arată că benralizumab, anticorp monoclonal împotriva receptorilor interleukinei 5, reduce numărul de exacerbări și îmbunătățește funcția pulmonară la pacienții cu astm bronșic cu număr crescut de eozinofile. În rândul acestor pacienți, s-a înregistrat o scădere mai marcată a numărului de exacerbări, dar și o amelioarare mai importantă a FEVîn grupul care a primit substanța terapeutică, decât în grupul placebo.

Benralizumab este un anticorp monoclonal direcționat împotriva subunității alfa a receptorilor interleukinei 5, care determină scăderea numărului de eozinofile din sânge și de la nivelul căilor respiratorii. Un studiu de faza 2 multicentric, dublu-orb arată că benralizumab reduce numărul de exacerbări și îmbunătățește funcția pulmonară la pacienții cu astm bronșic cu număr crescut de eozinofile.

Studiul a inclus 606 subiecți, cu vârsta medie de 48 de ani, care experimentaseră cel puțin două exacerbări ale astmului în anul precedent. Toți subiecții primeau beta-agoniști cu durată lungă de acțiune sau corticosteroizi pe cale inhalatorie, în doze moderate (60%) sau doze mari (40%), iar 5% dintre aceștia foloseau corticosteroizi cu administrare orală. Scorul mediu al Chestionarului de Control al Astmului în 7 puncte, versiunea 6, a fost de 2,58, la includerea în studiu, iar volumul expirator forțat în prima secundă (FEV₁) era de 66,5%.

Subiecții au fost clasificați în funcție de statusul eozinofilic și de doza de corticosteroizi pe care o primeau (medie sau ridicată). Subiecții cu status eozinofilic pozitiv au fost randomizați pentru a primi benralizumab 2, 20 sau 100 mg sau placebo. Cei cu status eozinofilic negativ au fost randomizați pentru a primi benralizumab 100 mg sau placebo. Injecțiile au fost administrate la 1, 4, 8, 16, 24, 32 și 40 de săptămâni.

Rezultatele studiului au arătat că, în cazul pacienților cu status eozinofilic pozitiv, s-a înregistrat o scădere mai marcată a ratei de exacerbare în grupul care a primit 100 mg de benralizumab decât în grupul placebo (RR 0,59, p =0,096). Nu s-a înregistrat nicio diferență între ratele de exacerbare cu doze mai mici de benralizumab și placebo, sau în cazul subiecților cu status eozinofilic negativ (RR 0,78, p =0,284).

Ameliorarea FEV₁ a fost superioară în grupul cu doză de 20 mg comparativ cu grupul placebo (p =0,069), fiind mai importantă în grupul care a primit 100 mg (P=0.063). Atât scăderea ratei exacerbărilor cât și îmbunătățirea FEV₁ au fost mai marcate la pacienții cu un număr mai mare de eozinofile la momentul inițial.

În ceea ce privește evenimentele adverse, acestea au înregistrat o incidență mai mare în grupurile care au primit benralizumab decât în grupul placebo (71,9% vs 64,7%). În rândul pacienților tratați cu benralizumab s-au înregistrat mai multe cazuri de rinofaringită (11,4% față de 5,9%), cefalee (9,4% față de 7,2%), infecție a tractului respirator superior (7,5% față de 5,9%) și faringită (6,2% față de 3,6%) și mai puține cazuri de bronșită (7,0% față de 7,2%) și gripă (5,7% față de 6,3%), decât în grupul placebo.


Sursa: American Thoracic Society (ATS) 2014 International Conference
http://conference.thoracic.org/2014/