Relație complexă între antibioterapia la vârste fragede și astmul bronșic

Potrivit unui studiu britanic, deficitele în imunitatea antivirală și bagajul genetic pot fi implicate în legătura dintre utilizarea de antibiotice în copilăria timpurie și apariția ulterioară a astmului. Cercetatorii au analizat date provenind din Manchester Asthma and Allergy Study, în care s-a urmărit o cohortă de copii de la naștere, până la vârsta de 11 ani. Au fost extrase date din dosarele medicale cu privire la prescripțiile de antibiotice, wheezing și exacerbările astmului și, de asemenea, au fost colectate date din istoricul medical al părinților. Echipa a analizat probe de sânge prelevate la vârsta de 11 ani pentru rhinovirus și virusul sincițial respirator și bacterii (Haemophilus influenzae și Streptococcus pneumoniae). În plus, a fost evaluată asocierea dintre polimorfismele 17q21 și antibioticele prescrise, iar copiii au fost testați pentru alergiile comune, prin teste cutanate efectuate la vârstele de 3, 5, 8 și 11 ani.

Aproape toți cei 916 copii (98%) primiseră cel puțin o cură de antibiotice și celor mai mulți (71%) li se administraseră antibiotice în primul an de viață. În următorii 2 ani după ce li s-au administrat antibiotice, copiii au înregistrat un risc semnificativ mai mare de a prezenta wheezing (risc relativ 1,71, p <0,0001) și exacerbări ale astmului (risc relativ 2,26, p =0,041).

În plus, copiii care au prezentat wheezing au avut un risc semnificativ mai mare de exacerbare a astmului (HR 2,09, P <0,0001) și spitalizare (HR 2,64, P = 0.0009), pe parcursul celor 2 ani ce au urmat administrării de antibiotic.

Copiii care au primit antibiotice timpuriu au avut răspunsuri antibacteriene similare, dar niveluri semnificativ mai mici de citokine, reflectând un răspuns antiviral deficitar. Analiza genetică a demonstrat că unele variații de la nivelul cromozomului 17q21 implică un risc crescut de a primi prescripție medicală de antibiotic în copilărie. Totuși, administrarea de antibiotice în sine nu pare să joace vreun rol în declanșarea alergiei.

Autorii notează că administrarea de antibiotice în viața timpurie, mai degrabă decât să joace un rol de cauzalitate în astm, ar putea indica deficiențe a imunității antivirale de cauză genetică și, în consecință, sensibilitate crescută la infecții virale. Aceasta, la rândul său, ar putea afecta riscul de declanșare ulterioară a astmului.

Sursa: Lancet Respiratory Medicine
http://www.thelancet.com/journals/lanres/article/PIIS2213-2600%2814%2970096-7/fulltext