SPECIAL PSA

Prof. Dr. Richard Ablin, descoperitorul PSA: „Cancerul, în orice limbă, este cuvântul cel mai de temut”


Din punct de vedere ştiinţific, pe de o parte consider că identificarea sau descoperirea PSA-ului (a antigenului prostatic specific) a fost extrem de utilă, însă pe de altă parte a creat multe probleme, deoarece cred că este greu de descris PSA-ul.

Richard AblinÎn primul rând apreciez oportunitatea pe care am avut-o; apoi este dificil de stabilit care este acea anumită activitate de care sunt mândru. General vorbind, activitatea de care sunt mândru constă în încercarea de a putea educa oamenii să înţeleagă (în special în ceea ce priveşte cancerul de prostată) ceea ce ar trebui să facă în eventualitatea în care sunt diagnosticaţi şi ce ar putea eventual face din punct de vedere al tratamentului.

Consider că aceasta este o contribuţie importantă, ca urmare a imensei confuzii din literatură cu privire la orice tip de cancer. Probabil cancerul, în orice limbă, este cuvântul cel mai de temut. Atunci când o persoană aude „cancer”, se află într-o situaţie de necrezut şi există numeroase întrebări care vin imediat în minte şi, din nefericire, deşi există atât de mulţi medici şi atât de multe persoane care abordează situaţia corect, există şi interese diferite de cele ale pacienţilor, deşi cred că aceasta se întâmplă în orice profesie. În ansamblu deci, sunt mândru dacă am putut să ajut oamenii şi familiile lor.

Din punct de vedere ştiinţific, pe de o parte consider că identificarea sau descoperirea PSA-ului (a antigenului prostatic specific) a fost extrem de utilă, însă pe de altă parte a creat multe probleme, deoarece cred că este greu de descris PSA-ul.

Testul pentru PSA este foarte util odată ce o persoană a fost tratată, chirurgical sau cu radioterapie, deoarece atunci prostata este distrusă, aceasta fiind sursa proteinei, PSA dispare, iar atunci când măsori nivelul acestuia după tratament ar trebui să fie aproape zero; iar dacă începe să crească, este o sugestie a faptului că probabil nu tot cancerul a fost îndepărtat, putând de exemplu exista margini chirurgicale, iar în momentul diagnosticului şi al alegerii tratamentului existau micrometastaze, metastaze dincolo de pragul de detecţie.

Cred deci că acest test este foarte util şi că este un aport semnificativ din punct de vedere al practicii urologice şi totodată un exemplu sau o paradigmă a modului în care un biomarker poate fi folosit. Deşi pe de altă parte, cum am spus, cred că testarea şi screeningul PSA sunt utilizate excesiv şi au creat numeroase probleme.

Acum, celălalt domeniu în care consider că am adus o contribuţie semnificativă a fost cel legat de ideea crioimunoterapiei, ceea ce presupune ca în loc de a îndepărta ţesuturile în mod chirurgical sau de a utiliza radiaţii, în acest caz tumora este îngheţată in situ. Ceea ce am reuşit să demonstrez a fost faptul că se produce un răspuns imun şi că acest răspuns imun poate avea o valoare terapeutică; de aici şi termenul de crioimunoterapie, referindu-se la posibilitatea stimulării producerii răspunsului imun, care în plus faţă de ajutorul dat în distrugerea tumorii primare, a tumorii localizate, poate avea un efect şi asupra bolii sistemice sau metastatice.

Ca să rezum, sunt aceste trei domenii: primul este cela general, de a încerca să informez şi să educ oamenii privitor la ceea ce ar trebui sau nu ar trebui să facă, al doilea este, desigur, descoperirea PSA-ului şi alt treilea conceptul de crioimunoterapie.

Citiţi articolul integral în ediţia tipărită Hipocrate din luna octombrie.