PRADAXA ÎN ROMÂNIA

Fibrilaţia atrială – descrierea şi managementul bolii


Fibrilaţia atrială este cea mai comună afecţiune cardiovasculară care determină modificarea ritmului cardiac, afectând aproximativ 1% din populaţie. 1 din 4 adulţi cu vârsta de peste 40 de ani dezvoltă fibrilaţie atrială pe parcursul vieţii lor

Fibrilatie Atriala

Peste 6 milioane de europeni suferă de fibrilaţie atrială, estimându-se că prevalenţa bolii se va dubla în următorii 50 de ani, pe măsură ce populaţia îmbătrâneşte. Fibrilaţia atrială (FA) determină o creştere a riscului de accident cardiovascular cerebral de 5 ori, unu din 5 atacuri cerebrale vasculare fiind atribuite acestei aritmii, cu o posibilitate mai mare de a cauza decesul.

La majoritatea pacienţilor, pare a exista o progresie către forme persistente sau permanente de FA, asociate cu dezvoltarea ulterioară a complicaţiilor trombo-embolice. Una dintre problemele FA este reprezentată de natura deseori silenţioasă a bolii, aproximativ o treime din pacienţi nefiind conştienţi de existenţa FA.

Clinic, se disting 5 tipuri de FA atrială, bazându-ne pe prezentarea şi durata aritmiei:

- Orice pacient care se prezintă cu FA pentru prima oară este considerat a avea FA de prim diagnostic, indiferent de durata aritmiei sau de prezenţa sau severitatea simptomelor legate de FA.

- FA paroxistică se încheie fără a fi necesară o intervenţie exterioară, de obicei în maxim 48 de ore. Deşi paroxismele FA pot continua până la 7 zile, perioada de 48 de ore este importantă clinic, deoarece după aceasta şansa de conversie spontană este redusă şi tratamentul anticoagulant trebuie luat în considerare.

- FA persistentă este prezentă atunci când un episod de FA fie durează mai mult de 7 zile, fie necesită terminarea prin cardioversie, fie medicamentoasă, fie electrică.

- FA persistentă de lungă durată, care a durat mai mult de un an la momentul când se decide adoptarea unei strategii de control a ritmului.

- FA permanentă există atunci când prezenţa unei aritmii este acceptată de pacient şi medic. Ca atare, intervenţiile de control a ritmului nu sunt adoptate, prin definiţie, la pacienţii cu FA permanentă. Dacă o intervenţie are loc, atunci aritmia este considerată FA persistentă de lungă durată.