PRADAXA ÎN ROMÂNIA

Prof. Dr. Eugene Braunwald, despre noua generaţie de anticoagulante orale

Principalele caracteristici ale medicamentului ideal ar consta în posibilitatea de a determina doza foarte rapid încă de la început şi în calitatea acestuia de a fi un medicament administrat o singură dată pe zi, în absenţa unor efecte adverse severe, precum şi în faptul de a nu fi scump.


Noile anticoagulante reprezintă un pas major înainte. Iar diferenţele dintre aceste medicamente sunt foarte mici. Din punct de vedere farmacologic, dabigatranul blochează factorul IIa în cascada coagulării, iar celelalte medicamente, mai precis rivaroxabanul, apixabanul şi edoxabanul, blochează un punct în sistemul de coagulare, denumit factor Xa.

Deci rivaroxabanul, apixabanul şi edoxabanul blochează formarea trombinei, în timp ce dabigatranul blochează acţiunea acesteia. Totuşi, nu este clar care dintre acestea este mai bun…..poate toate. Aş spune despre dabigatran că are o absorbţie redusă, însă este bine tolerat, iar dacă se ia o supradoză, produce o sângerare mai mare, dar se poate opri medicamentul şi siguranţa se restabileşte. Sunt încântat de acest medicament, dabigatran, pe care îl şi folosim mult la noi în spital.

Avem aşadar două mari clase de anticoagulante orale noi, anti-IIa şi anti-Xa. Anti-IIa este pe piaţă şi arată foarte bine în studiile clinice, deşi la prima vedere este mult mai scump decât warfarina. Este însă greu de calculat costul warfarinei, deoarece medicamentul în sine nu este scump, însă diferenţa de cost nu este atât de mare pe cât pare atunci când te uiţi doar la pastilă.

De exemplu, tratând cu varfarină, se poate pierde o zi de muncă, pentru că la spital sau la clinică este necesar să aloci o asistentă care să preleveze sânge acelui pacient şi să-l ducă la laborator pentru a-l analiza. Toate acestea costă timp şi bani.

Citiţi în ediţia tipărită Hipocrate din luna septembrie interviul integral cu Prof. Dr. Eugene Braunwald